Literatura copii

Alexandru Plăcintă, un povestitor neobosit și agreabil, de Ion Ciocanu





     Recent, Alexandru Plăcintă și-a lansat cartea Poveștile bunicului Alexandru, culegând aprecieri pe deplin meritate. I-a elogiat operele chiar primul vorbitor, scriitorul bucureștean Petre Crăciun, înregistrat pe banda magnetică. Faptul că, în ultimii zece ani, Alexandru Plăcintă a publicat multe povești nu e de mirare. De mirare și demn de prețuire – e că din multe și captivante cărți, ca Povestea focului (2012), Povești (2013), Peștera lutului auriu (2017), autorul cărții Poveștile bunicului Alexandru (București, Editura Zorio, 2018) a reușit să selecteze 30 de narațiuni care-l prezintă ca povestitor nu doar neobosit, dar și agreabil. Subiectele abordate de el ne țin mereu atenți, curioși, alertați, până la urmă, satisfăcuți de rezolvarea inedită a situațiilor neordinare în care se pomenesc personajele poveștilor. De exemplu, micuța privighetoare Dafi, care se visa angajată în corul ”de neîntrecut” al păsărilor dintr-o poieniță de la marginea pădurii. Ea ”de dimineața până seara cânta”, pregătindu-se de concursul ce urma să fie organizat în vederea completării corului Dar n-a trecut concursul. Deci, visul ei ”a fost spulberat, s-a frânt, precum s-ar frânge pe neașteptate o creangă plină cu fructe coapte a unui pom rotat”. Disperarea micii privighetori nu avea margini. ”Au fost momente în care se gândea să-și pună capăt durerilor sufletești...”
Anume aici se vădește măiestria autorului. El își imaginează un episod concret, multgrăitor, memorabil, deosebit de important în compoziția și structura operei sale: ”Într-o zi, stând pe o crenguță Dafi a auzit sub copac un foșnet. Era o bufniță care s-a năpustit asupra unui șoricel. L-a prins ca într-o capcană în ghearele ei mari și puternice.
- Lasă șoricelul să trăiască, mai bine mănâncă-mă pe mine, i se adresă Dafi bufniței.
- Păi, eu pot să vă mănânc și pe șoricel, și pe tine, răspunse bufnița.
- Șoricelul vrea să trăiască, iar eu nu vreau, de aceea mănâncă-mă pe mine, îi explică Dafi.
- Ești abia la începutul vieții! De ce nu vrei să trăiești? întrebă bufnița mirată.
- Pentru că azi mi-am pierdut visul, iar fără el, ce viață aș putea avea?
- Nu te înțeleg. Ce fel de vis? Sunt vise sute și mii...
Nu știu dacă mă poți înțelege, zise Dafi, apoi continuă, explicându-i bufniței cum s-a întâmplat totul.
Ascultând-o atent, înțeleapta bufniță a pătruns în tainele acestei mici și plăpânde ființe, i-a văzut durerea din inima rănită. Fără să-și dea seama, a eliberat șoricelul din ghearele ei puternice, zicând:
- Speranța, visul niciodată nu trebuie să dispară din viața nimănui. Cine ți-a spus că în viață totul se dă ușor și repede? Greșești dacă îți imaginezi că un vis se poate împlini doar datorită talentului, fără a munci. Talentul poate fi comparat cu norul, iar succesul – cu ploaia. Fără nori pe cer, niciodată nu plouă. Și nu întotdeauna plouă dacă sunt nori pe cer. Tu ai talent, Domnul ți l-a dat când te-ai născut și poți să-ți realizezi visul, doar trebuie să muncești foarte mult. Va trebui să înveți să cânți atât de bine, încât să-i întreci pe toți. Doar vrei să cânți într-un cor de elită, nu-i așa.
- Eu pot și vreau să muncesc și să învăț. Dar mi s-a spus că n-am auz muzical, a răspuns Dafi.
- Sunt sigură că (membrii juriului) nu te-au apreciat corect. Să știi că în viață, întru devenirea noastră, un rol important îl joacă atât prietenii, cât și dușmanii. Prietenii ne susțin și ne încurajează, spunându-ne că ceea ce facem e bine, și corect. Iar dușmanii, care încearcă să ne pună piedici și neagă tot ceea ce realizăm, nici nu-și dau seama de aportul lor la succesele noastre viitoare. Ei ne fac să fim mai perseverenți, să muncim mai mult, ca, până la urmă, să ajungem la o performanță neatinsă de nimeni, în afară de noi...”
Cam întins citatul, dar e necesar să-l înțelegem corect și profund. E o filozofie a succesului bine sudată cu subiectul Poveștii privighetoarea Dafi, extrem de instructivă pentru orice copil doritor de performanțe în domeniul în care intenționează să activeze. Sfatul bufniței, dat micuței privighetori, să-l caute pe iscusitul lăutar violoncelist Daniel și să-și perfecționeze arta de a cânta i-a prins foarte bine harnicei și talentatei Dafi, care ajunge o coristă minunată. („Trilul” privighetorii Dafi se auzea cel mai deslușit și răsuna maiestuos. Era un tril deosebit, curat și cristalin...”)
Cu interes și cu plăcere se lasă urmărite și chiar savurate Prietenii lui Tărcuci, Ziua de naștere, Poveste unei femei frumoase, mai pe scurt, toate poveștile bunicului Alexandru Plăcintă, ilustrate de el însuși cu mare gust și cu aleasă măiestrie. De unde tragem concluzia ca autorul are talent, pe care l-a cultivat de-a lungul anilor și deceniilor până a realizat această carte cu mesaje etice importante, înfățișate cititorilor într-o limbă corectă, plastică, atrăgătoare, prin scene concrete, vii, memorabile, pline de sens mobilizator, care îndreptățește așteptările iubitorilor de carte națională meritorie.


(comentariu publicat în revista ”Florile dalbe”/21 iunie 2018, Chișinău).

Ion CIOCANU 

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite