Lidia Batali scrie frumos, cursiv, fără a încarcă textul cu elemente care abat atenţia copiilor de la sensul poveştii, de Petre Crăciun





Lidia Batali ne propune, prin editura Adenium, volumul de poezii pentru copii ”Capra cu trei iezi şi alte poveşti în versuri”, cu ilustraţii foarte frumoase de Adrian Barbu.
Cititorii cărţii au prilejul de a parcurge o variantă versificată a poveştilor Punguţa cu doi bani, Ursul păcălit de vulpe şi Capra cu trei iezi, de Ion Creangă, Ridichea uriaşă (basm popular rusesc) şi Scufiţa Roşie, basmul Fraţilor Grimm.

Înainte de a vorbi despre cele cinci poveşti, trebuie să mai spunem că Lidia Batali i-a încântat pe cei mici cu propriile poveşti versificate, publicând anterior volumele: Copilărie, dalbă floare, Broască, melcul şi-un arici – poezii pentru cei mici – , Vânzătoarea de comori – poezii în opt culori – , Măgarul în piele de leu – poezii cu tâlc – şi Leul, vulpea şi-un măgar – aventuri în Zanzibar – poezii cu tâlc –.
Găsim în aceste prime volume versuri care adie de căldura copilăriei: ”Aş vrea să fiu mereu copil,/Să mă-nvârtesc fără sfială,/Să văd bujorii lui Aprilie/Trezindu-se din amorţeală//Şi-n iarba umedă covor/S-alerg desculţă pe afară/Legat de coadă unui nor/S-admir cocorul alb cum zboară. (Copilărie). Sau descoperim sensibilitatea şi fragilitatea universului dominat de gâze, păsări sau animalele atât de dragi copiilor: ”Într-o toamnă,/În poiană,/S-a oprit un cărăbuş/Şchiopătând de-un picioruş./Melcu-l vede şi îi zice:/– Ce ţi s-a-ntâmplat, amice,/Te-a-nţepat ciulinul oare/Când te-ai aşezat pe-o floare?/Sau te-a frânt un vânticel/Când te-ai înrecut cu el?” (Melcul şi cărăbuşul).

Ei bine, după ce ne-a obişnuit cu imagini atât de plastice şi de duioase, care ne amintesc de liniştita lume a copilăriei, Lidia Batali îşi propune să ne ţină pentru totdeauna în această lume, oferindu-ne cele cinci poveşti enumertate mai sus.

Există opinii diferite în ceea ce priveşte abordarea din altă perspectivă a poveştilor clasice. Unii cred că nu este bine să schimbăm nimic din aceste basme care au intrat în patrimoniul universal şi trebuie învăţate că atare de noile generaţii. Alţii, dimpotrivă, spun că trebuie să le oferim copiilor şi versiuni simplificate, modernizate, curăţate – evenutual – de excesul de violenţă care le fac vulnerabile.

Doamna Batali face parte din a doua categorie, apucându-se serios de treabă. În Punguţa cu doi bani ne revoltă răutatea ”babei cărpănoase” şi ni se face milă de moşneagul care era om de treabă şi sărac lipit:,, Moşneagul era om de treabă,/Şi-n curte un cocoş creştea /Şi se ruga mereu de babă,/Măcar un ou, şi lui, să-i dea.,,
La fel ca în povestea lui Creangă, cocoşul pleacă în lume şi adună toate acele bogăţii nenumărate, în căutarea punguţei cu doi bani: ”Căci îi aduce vite multe,/Din cele mândre şi cornute,/Şi păsări fără-asemănare,/Şi galbeni ce sclipesc în soare.”
Povestea populară rusească Ridichea uriaşă, care îi inspiră pe copiii din întreagă lume de atâţia ani (există zeci de versiuni diferite, piese de teatru pentru copii, filme de desene animate), a inspirat-o şi pe Lidia Batali, care ne oferă o varianta în versuri simplificată, păstrând firul epic şi deznodământul fericit, la care au contribuit moşul, baba, nepoata, căţelul, pisica şi şoricelul: ”Şi s-au mai forţat o dată/Toţi prietenii-nşirati/Şi ridichea cât o roată/Ei au smuls-o încântaţi”
În Scufiţa Roşie observăm aceeaşi grijă pentru păstrarea sensului iniţial, Lidia Batali având grijă să nu denatureze poveştile pe care le toarnă în hainele atât de gingaşe ale versurilor sale. Scufiţa trebuie să urmeze acelaşi drum periculos, care o duce pentru un timp în burta lupului. Noroc cu vănătorul: ”Dar noroc c-un vânător/Ce trecea din întâmplare,/Că stătu bănuitor/Auzind `n-amiază mare/Un puternic sforăit,/De se zguduia căsuţa,/Şi îşi spuse: ”Negreşit,/Asta nu e bunicuţa!”
În Ursul păcălit de vulpe şi în Capra cu trei iezi, Lidia Batali ne poartă pe coordonatele ştiute ale poveştilor lui Ion Creangă. Nu ocoleşte, aşa cum vedem şi din Scufiţa Roşie, nici măcar scenele considerate mai violente, în care lupul este pedepsit pentru faptele lui la fel de sângeroase din ambele poveşti. Copiii trebuie să rămână cu morală că răul a fost pedepsit în modul cel mai categoric.

Observăm, pe de altă parte, o grijă pentru ca micii cititori să îşi însuşească termenii mai dificili sau poate arhaici, utilizaţi de autor, fapt pentru care, la fiecare pagină există un mic dicţionar de termeni. O idee bună, care dovedeşte şi caracterul didactic al acestei ediţii.
Indiferent dacă abordează propriile subiecte sau dacă le repovesteşte celor mici basmele unor autori clasici,

Lidia Batali scrie frumos, cursiv, fără a încarcă textul cu elemente care abat atenţia copiilor de la sensul poveştii. Mulţi autori scriu pentru copii fără să le cunoască aşteptările, ceea ce nu se întâmplă cu doamna Batali. Dimpotrivă!
Petre Crăciun

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Personaje indragite

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite