Poveștile din Țara Copiilor Fericiți, de Petre Crăciun. Cronică de Lucia Pătrașcu




 


 


                                        „Dacă vrei ca ai tăi copii să fie inteligenţi, citeşte-le poveşti.
                                        Dacă vrei ca ei să fie şi mai inteligenţi, citeşte-le mai multe poveşti.”
                                                                                                                     Albert Einstein

 


Volumul „Poveşti din Ţara Copiilor Fericiţi”, Editura Zorio, Bucureşti, 2016, 112 de pagini, este semnat de domnul Petre Crăciun, cunoscutul scriitor, publicist, jurnalist, autor de filme documentare şi realizator al mai multor emisiuni de televiziune, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Literatură pentru Copii şi Tineret, director al editurii amintite, al portalului Literatură Copii şi al site-ului Identitate Românească.


De-a lungul întregii sale activităţi literare, cu aceeaşi candoare şi cu nesfârşită dragoste, a scris multe poveşti, povestiri, încărcate cu pilde şi îndemnuri pentru cei mici (şi nu numai!), încercând şi reuşind să capteze atenţia cititorului, trezind spiritul ludic din fiecare. Pentru că astăzi vorbim despre o carte pentru copii, să reamintim celelalte titluri ale volumelor sale pentru cei mici: „Floarea înţelepciunii şi iarba puterii”, „Taina ghemului de aţă”, „Cândva mă chema Codiţă”, „Cruciada pisicilor”, „Basme, „Robert cel Cuminte”, „Primul zbor”, „Basme pentru familia mea”,Fetiţa din Floare”, (roman tradus ulterior în limba engleză de Adrian G. Săhlean), „Cu Moş Crăciun în Ţara copiilor neîncrezători”,Cu Andersen în Regatul Poveştilor”, „Povestiri desrpre Romania, ţara părinţilor” (volum pentru copiii români din diapora şi comunităţile istorice), „Impăratul-Copil. Poveşti in versuri”, „Ghiozdanul cu poezii”. Cărţi frumoase şi educative, scrise în versuri sau în proză!


Şi, iată, cel de al 15-lea volum pentru copii, care cuprinde poveştile: Ţara Copiilor Fericiţi, Peştişorul de Aur şi Izvorul bunătăţii, Stelele îmi spun poveşti, Zmeul nespălat pe dinţi, Victoria gărgăriţei de lemn, Fetiţa şi Ţara fără Culori, Impăratul-Copil, Motanul fermecat şi Ţara baloanelor colorate, Petruţ şi mătura vrăjitoarei, Copilul care aduce învăţătura şi Spiriduşul care schimbă poveştile. Sunt tot atâtea demonstraţii de stăpânire a artei de povestitor, ce vin să confirme, dacă mai era nevoie, măsura talentului autorului.


Poate că un moş povestitor, trăitor prin copilăria Olguţei din Medelenii lui Ionel Teodoreanu va fi existat şi în copilăria micuţului Petre, pentru ca adultul de astăzi să fi rămas încă de atunci cu dragostea pentru poveştile  nemuritoare. De altfel, nu se poate ca basmele lui Petre Ispirescu (alt Petre inspirat!), Ion Creangă, Victor Eftimiu sau Hans Christian Andersen, Charles Perrault  (ca să menţionăm doar câteva nume alese absolut aleatoriu!) să nu fi legănat ceasurile de seară ale micuţului, care adormea, asemeni tuturor copiilor, numai după ce şoapta „Noapte bună, copii!” îi alinta auzul. Ascultarea şi citirea poveştilor împreună cu părinţii „face parte din ritualul casnic al relaţiei dintre părinte şi copil” spune Petre Crăciun. Şi atunci ne mai mirăm de ce scrie poveşti? Da, ne mai mirăm!  Pentru că fiecare dintre noi am fost copil, am ascultat poveşti, dar am uitat. De scris, nu scriem. De povestit, nu mai povestim. Unde o fi fiind copilăria din noi? Ne întrebăm şi vă întrebăm! Iată că ne răspunde domnul Petre Crăciun, cel care ne aşterne în braţe cărţile sale de poveşti şi ne trezeşte din adormirea nepăsării.


Acest volum, „Poveşti din Ţara Copiilor Fericiţi” cuprinde un număr de 11 poveşti ce vin să se adauge cu graţie celorlalte minuni scriitoriceşti ale domnului Petre Crăciun, despre care criticul Alex Ştefănescu afirmă: „Pe mine, cărţile lui Petre Crăciun m-au entuziasmat. Are un atât de evident talent, încât cei care se chinuiesc de o viaţă întreagă să scrie literatură pentru copii şi nu reuşesc – sunt şi unii care reuşesc – nu înţeleg ce act de magie a făcut Petre Crăciun. Trăiesc cu candoare bucuria de a citi aceste poveşti fermecatoare”.


Cu adevărat, abordarea literaturii pentru copii (gen dificil, de altfel!) pe care domnul Petre Crăciun o preferă de ceva timp, face dovada unui dar special cu care este înzestrat autorul şi a unei deschideri generoase a sufletului său pentru micii săi cititori. Toate acestea sunt roadele unui spirit ludic, ale unei trăiri autentice, curate şi sincere, împodobite cu împletirea florilor de bucurie cu care autorul face acest dar micilor săi prieteni.


Sigur că, nu ar trebui să ne oprim doar la acest fluviu de concepţie a lumii basmelor, în care autorul locuieşte cu o voluptate ieşită din comun. La urma urmei, vorbim despre un scriitor care a abordat aproape toate genurile literare: roman, poezie, eseu, interviu, publicistică, literatură poliţistă, etc.


Însă astăzi, cu această carte Poveşti din Ţara Copiilor Fericiţi”, ne aflăm în lumea literaturii pentru copii, o lume plină de haz, de învăţăminte şi de lecţii importante pentru viaţă. Dar şi o lume plină de neprvăzut, deoarece „Copilul are nevoie de personaje pozitive care să lupte pentru Adevăr, Bine, Frumuseţe, Dreptate, Curaj, Modestie, Tradiţii, Rădăcini, Devotament, Iubire s.a. Basmele mele au un puternic conţinut educativ”, aşa cum spune autorul. Copiii ascultă, înţeleg, se identifică cu personajele, trăiesc împreună întâmplările neobişnuite, uneori imaginaţia lor depăşind condiţia de simplu ascultător.  


O lume fabuloasă, formată din ţări diferite (Ţara Copiilor Fericiţi sau Împărăţia Muzicală; Ţara Baloanelor Colorate; Ţara fără Culori; Ţara cu maimuţe verzi, Ţara elefanţilor zburători; Ţara Poveştilor Încântătoare, etc). Tărâmuri conduse ori de copiii „care rămâneau mereu la acea binecuvântată vârstă” (pag.5), ori de împăraţi diferiţi (copii, oameni mari, animale), care pot avea relaţii prietenoase cu Planeta Colorată, Planeta Muzicală, Planeta Numerelor, Planeta Cărţii, Planeta Justiţiei, Planeta Stelelor Luminoase.   Înşişi eroii întâmplărilor sunt copii obişnuiţi, cu nume cunoscute de noi toţi: Claudius, Mateuţ, Andrei, Clara, Marta, Bogdănel, Petruţ, fiul pădurarului Haralamb, băiatul care se plimbă cu mătura vrăjitoarei Clânţoaia-pensionara, a cărei mătură va deveni mătura lui Petruţ,aralamHaralamb, Simona-Fetiţa care aduce culori, Ion cel sărac şi Ilincuţa pe care şi-o doreşte de soţie, Bătrâna şi fiica sa Măriuca, Bunicul şi Copilul. Toţi cei pe care îi veţi întâlni în paginile cărţii.


Personajele fabuloase care populează paginile acestui volum sunt spiriduşii, Spiriduşul Barbă-Neagră cel care schimba poveştile, Vrăjitoarea Clănţoaia, Zmeul nespălat pe dinţi, Înţeleptul Carte Multă, Împăratul fără ŢarăRegele jucăriilor, micuţa pasăre „Coadă de furculiţă” şi alte surate ale ei, Motanul Fermecat, Zorius-Învăţătorul cel Bătrân, Peştisorul de Aur, Ştiuca cea curioasă, Crapul-Oglindă, Măria Sa-Somnul cel Bătrân, Steaua povestitoare, Împăratul cu baghetă, cel care transformă copiii în baloane divers colorate, doar atingându-i cu bagheta, chiar Câinele Peticel şi toţi ceilalţi, care pot avea relaţii prietenoase cu  toate planetele. Cu diferite prilejuri, toţi se întâlnesc cu tot atâtea locuri speciale: Lacul cu nuferi, Izvorul bunătăţii


Limbajul folosit de autor ne duce uneori în lumea basmelor de altădată, ce încep cu A fost odată..., deci, ca şi cititori, ne-am aştepta să rămânem în teritoriul arhaismelor. Însă, pentru că tot ceea ce se întâmplă în aceste poveşti formează o lecţie de bunăcuviinţă, cu multe poveţe şi, nu în ultimul rând, o lecţie de cultură, iar beneficiarii sunt copiii, contemporanii noştri, cei care se joacă pe calculator cu dexteritatea înaintaşilor lor care jucau o miuţă cu o minge confecţionată din cârpă sau mânuiesc tableta sărind de la un program la altul ca într-un şotron de altădată, desenat cu băţul pe pământul răbdător, sigur că limbajul pe care autorul îl aşează în acest volum este cel pe care-l auzim zilnic alături de noi. Şi, peste acest melanj armonios, povestitorul Petre Crăciun, foloseşte un artificiu, invitându-l pe Hans Christian Andersen în Ţara Copiilor Fericiţi, unde nu avea voie să intre niciun adult. Copiii îl acceptă fără rezerve şi îi înmânează acestuia un „document de identitate cu conţinutul: Andersen, locuitor în Ţara Copiilor Fericiţi” (pag.13).


Îmbinarea tuturor acestor elemente: denumirea locurilor unde se petrece acţiunea fiecărei poveşti; numele eroilor; limbajul folosit de autor, alăturând şi încântătoarele desene semnate de Anca Smărăndache, este o împletire armonioasă pe care o veţi întâlni în carte şi care împodobeşte acest dar literar, cu un corolar de tradiţie şi spiritualitate românească.   


În momentul sufocant al invaziei jocurilor pe calculator, Petre Crăciun, acest autor de poveşti, „face un act de curaj intelectual” (arată criticul Alex Ştefănescu) situându-se mereu, confortabil, ca la dânsul acasă, în literatura pentru copii, care este „tot literatură, dar mai bine scrisă!” (id.) şi, asemeni copiilor din acest volum, călătoreşte pe mătura vrăjită a imaginaţiei, păzind tezaurul de poveşti vechi şi aducând altele noi. Vă invit să-l credeţi pe cuvântul (scris negru pe alb!), să citiţi ca pe vremea copilăriei dumneavoastră cartea „Poveşti din Ţara Copiilor Fericiţi” şi să o dăruiţi copiilor şi nepoţilor. Va fi un dar binecuvântat pentru care adresăm felicitări autorului şi îl considerăm cetăţean de onoare în Ţara Copiilor Fericiţi, ca descălecător pe tărâmul ei şi întemeietor al său!


 


Lucia Pătraşcu


25 aprilie 2017, Brăila


 

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Personaje indragite

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite