Prefata, de Tudor Arghezi




Intr-o zi, pe inserat,
Ce sa vezi? Ne-am apucat,
Doi parinti si doi copii,
Din Cartea cu jucarii,
Sa mintim, sa povestim
Ce-am stiut si ce nu stim,
Pentru alti copii, mai mici,
Nici chiar mici de tot, dar nici
Mari, ca de insuratoare,
Si facuram si-o prinsoare,
Cine poate scri mai iute
Stihuri vreo cateva sute,
Si ne-am asternut pe scris.
Ochii ni s-au cam inchis,
Mana ne-a cam amortit
Si-a iesit ce a iesit.
Am citit in adunare
Ce scrisese fiecare,
Si din toate, vrea nu vrea,
S-a ales povestea mea.
Ramasagul fu: “Se poate
Scri si pe nerasuflate ?”
Vorba e c-am castigat
Si,-n sfarsit, am rasuflat.
Partea mea, intr-adevar,
Impartind un mar cretesc ;
Nu cumva ca sa jignesc
Pe tovarasii de coate,
Mancand sferturile toate.
Domnule, care citesti
Multe alte povesti,
Mai frumoase si mai scrise,
N-o sa-ti placa, pare-mi-se.
Te-ai deprins cu stih bogat,
Cu care te-am invatat.
Nu ma osandi, vai mie !
C-am cazut in saracie.
E nevoie sa-ti explic :
Esti prea mare. Fa-te mic.
Uita regula o data
Si, cu cartea dezvatata,
Mergi nitel de-a busile.
Poti inchide usile,
De ti-e teama si rusine
Sa te faci de ras ca mine.
Iesi din dogma si, tiptil,
Fa-te la citit copil.
Asta, Domnule Confrate,
Da alean si sanatate.
Eu, cum vezi, incet, incet,
M-am facut analfabet.

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Personaje indragite

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite