Anonimul, de Alexia Mirițescu (debut Literatura Copii)

Ce este acela “Anonim”? O carte fără titlu? E un om fără identitate? E un elev fără acte? E un nimic pierdut în atmosfera planetei fără nume? Am așteptat puțin..
Anonimul este de fapt adevăratul sens al cuvântului. Are identitate, acte, titlu...
Învățam.. Scriam o argumentare de fabulă. Aveam emoții…Stiloul mi-a alunecat din mână.. A făcut un “poc”, lăsându-mi pe foaie o mare pată de cerneală.
Am închis ochii, apoi m-am uitat din nou la ceas. Vedeam cum se scurgeau sarcastic secundele, orele, iar eu stăteam acolo ascultând doar pașii de dans a stiloului pe foaia de hârtie.
Asta e! mi-am zis. Pata de cerneală mi-a acoperit un cuvânt, iar acel cuvânt semnifică eternul…acum este doar un cuvânt anonim…
Anonimul pășea așa ușor prin mintea mea, eu încercând să-i dau la o parte masca anonimă pentru a-i vedea adevăratul sens. Încercam… încercam ...Este greu să-ți dai seama de adevăratul sens al cuvântului când acesta se numără doar prin toate celelalte din dicționar. Îmi venise o idee: Am ridicat picul, am dat jos capacul, am șters pata de cerneală…și a rămas un cuvânt, doar un simplu cuvânt…
    Rareori, masca arată la fel cu adevărul…acel lucru care își arata adevărata identitate în orice situație este sincer. Adevăratul sens al cuvântului acoperit de pata de cerneală care-l făcuse anonim era “ ANONIM”.