Este o noapte înstelată și liniștită. Fiecare copil doarme în patutul lui moale și călduros. Monica, Adrian și Elena își doresc demult să însănătoșească Soarele și Luna să devină planeta copiilor, așa că s-au întâlnit în vis....

Primăvara a tors în fuiorul său De smarald, Fire de aur şi argint pur Şi a ţesut cu suveica sa Nevăzută Covorul lalelelor fine si catifelate, Presărate de suflul zefirului Cu pulbere magică Cernută de spiriduşi,...

Iată, o cunună vie, Sus, de după munţi răsare, Florile au prins tărie- Dar din astrul cel din zare. După-amiaza dogoreşte, Ploile le-ndepărtează. El pe toate le pârleşte. Toate razele-i dansează. Seara, la apus,...

Este sfârșitul iernii. Zăpada albă ca laptele aproape s-a topit. Într-o zi, ghiocelul vestitor a anunțat o adunare sunând din trâmbiță. El îi anunță că una dintre fiicele regelui An, Primăvara, fusese furată de către Crăiasa Zăpezii, doica Iernii,...

Soarele apunea şi umbra copacilor se lungea pe drumeagul dinspre luncă; frunzele păreau verzi, dar de cum le atingea lumina, li se vedea arămiul nebănuit şi ascuns. Cu încântare, Mirela adăuga aceste imagini la cele de peste vară când fusese fermecată de explozia de...

Iarna și-a făcut apariția. Ea a trimis slujitorii săi neînfricați să arunce cu zăpadă peste fiecare punct de pe pământ. Nimeni nu scăpa neatins. Bietele steluțe de nea au fost obligate să stăpânească întreaga țară. În drum spre pământ, un fulg le spuse...

Era prima zi de primăvară. Soarele de aur, răsărea timid dintre norii pufoşi de vată. Florile se pregăteau să îşi scoată căpşorul colorat dintre firicelele de iarbă fragede. Numai ghiocelul cu floarea de argint răsărise deja. Şi mult a mâniat-o acesta pe Regina...

A fost odată ca niciodată o vrăjitoare a universului care căuta o comoară ascunsă de mii şi mii de ani într-un deşert. Puterile ei erau foarte mari – când atingea una dintre planetele care pluteau în casa ei, vrăjitoarea se teleporta imediat pe planeta respectivă....

Sus , pe falnica movilă Sus, deasupra-n răsărit Vezi mișcând ceva ca-n umbră S-auzi Dunărea vuind. Și te-ai despuiat pădure, Și-ai lăsat covor pe poale. Frunzele picat-au. Dorul, Apă, vuind din izvoare...

- Bunico, te rugăm! Stăteam în pragul uşii împreună cu verişorul meu, Andrei, milogindu-ne (după cum observaţi) pentru a ne lăsa în oraş. - O să facem curat dacă ne laşi! Promitem! minţeam noi. - Dar la ce vă trebuie în oraş până la...