Foileton: Aventurile lui Robert cel cuminte, de Petre Crăciun (episodul 46)




Episodul anterior


În după-amiaza dinainte de lansare, un autoturism al lui Dan Antoniade veni la Izvoru pentru a-i lua pe Robert, pe Moș Anghel și pe Damian, care își dorise din toată inima să fie prezent la marele eveniment. La București erau așteptați de Greta, de soțul său și de Florin, care primise învoire pentru a fi alături de prietenul său încă din acea seară. Sandu Ilie și Mălina, Anna Mateescu, profesorul Ion Panait, precum și un număr de elevi, mulți dintre ei colegi de clasă ai lui Robert, aveau să vină în dimineața lansării.



Vila familiei Antonaide, situată undeva în Băneasa, devenise foarte animată și aproape neîncăpătoare. Florin îi sărise în brațe lui Robert, pe care nu-l mai văzuse de mai bine de două luni, povestindu-i noutățile de la club. La rândul său, pistruiatul îi arăta prietenului său volumul ”Robert cel Cumine”.



-Uite, acesta este capitolul despre tine, spuse Robert. Este unul dintre cele mai importante.



-Mă, ești mare de tot, zise Florin, uitându-se la volum. Uite că am devenit și personaj literar. A știut doamna Petruța Dascălu cu cine m-a așezat în bancă...



-Poți să îi mulțumești mâine, spuse Moș Amghel, care urmărea discuția dintre cei doi, alături de Damian.



-Mâine? se miră Florin. Să nu spuneți că are tupeul să vină la lansare!



-Ba da, s-a întâlnit doamna Olimpia, de la primărie, cu ea și a zis că va veni. Că doar ea v-a pus stiloul în mână...



-Așa a zis, Moș Anghele? nu se putu abține Damian. Las că dacă vine, stau io la ușă să nu intre.



-Să fim oameni civilizați, spuse Antoniade. Dacă vine, o primim ca pe oricine. Cred că cea mai aparigă răzbunare este ca Robert să îi dea un autograf pe prima lui carte.



-Am să îi scriu cam așa: ”Pentru cea mai iubită, cea mai dragă, cea mai devotată învățătoare din lume, cu o imensă dragoste, de la Robert, elevul său iubit”, spuse pistruiatul.



-Dacă îi scrii asta, cu mine nu mai stai de vorbă, zise Florin, pierzându-și simțul umorului.



Antonaide se amuză de ideea lui Robert și îi invită pe toți cei prezenți la o mică discuție în legătură cu programul de a doua zi.



-La ora 10.00 vom pleca la Uniunea Scriitorilor, unde ne aștaptă Sergiu Panaitescu. Invitații vor sosi pe la 10.30, iar noi vom avea obligația să îi primim și să îi salutăm pe toți. Probabil că vor fi multe persoane pe care le cunoașteți, dar și multe altele necunoscute, printre care și jurnaliști. Directorul editurii Zorio, pe care îl veți cunoaște mâine, profesorul Mihai Morar, a pregătit mai multe mape de presă...



-Ce este o mapă de presă? întrebă Robert.



-Este o mapă pregătită pentru jurnaliștii care participă la un eveniment. În ea vor găsi o scurtă biografie a ta, Robert, și prefața scriitorului Panaitescu. După ce vor sosi invitații va începe lansarea propriu-zisă. Pentru început va vorbi despre tine și despre carte Sergiu Panaitescu, apoi directorul editurii, pentru a arăta de ce a tipărit un volum scris de un copil. Trebuie să îți spun că este o experiență nouă și pentru editura lor. Va continua scriitorul Traian Vasilescu, cel care va rememora întâlnirea pe care a avut-o cu tine și despre decizia ta de a deveni scriitor. Vor mai spune câteva cuvinte Cătălin Petrescu, directorul portalului Literatură Copii, directorul Sandu Ilie și apoi tu, cel mai importat dintre toți cei de față. Dacă mă gândesc bine, s-ar putea să mai avem pe cineva care va dori să spună câteva cuvinte..., încheie Antoniade.



-Dumnavostră? întrebă Robert. Chiar mă gândeam că trebuie să vorbiți și dumenavoastră.



-Nu este vorba despre mine, zise bărbatul.



-Sper că nu vă gândiți la mine, se sperie bunicul. Nu aș putea spune nimic...



-Nu, Moș Anghele, nu despre dumneata vorbesc.



-Nici eu nu sunt capabil să vorbesc, se apără Florin. Eu mai bine fac zece lungimi de teren decât să spun zece cuvinte.



-Poate doamna Mateescu? propuse Robert. Să știți că dânsa m-a convins să scriu o carte.



-Ai dreptate, spuse Antonaide. O adăugam pe listă, dar nici despre ea nu vorbeam. Ia să vedem cine ghicește?



Robert se uită neputincios către binefăcătorul său. Nu avea nici cea mai mică idee. În alte condiții poate ar fi avut niște speranțe...



-Eu depun armele, spuse pistruiatul. Vă rog să ne spuneți, acum ne-ați făcut curioși pe toți...



Antoniade zâmbi complice către Greta și vorbi:



-Voiam să vă spun mâine dar nu mai am răbdare. Robert, mai ții minte ce idee extraordinară ai avut tu când am fost la penitenciarul din Tenerife?



-Nu mai știu, zise Robert. Vă referiți la posibilitatea ca mama să fie trasferată la un penitenciar din România?



-Exact. Ți-am spus atunci că voi face demersuri la Ministerul de Externe pentru a verifica posibilitatea unui asemenea transfer?



Robert se lumină la față, îmbujorându-se dintr-o dată.



-Să nu-mi spuneți că este posibil! sări Robert.



-Am angajat doi avocați care au făcut o mulțime de demersuri și de solicitări către statul spaniol și către Ministerul de Justiție din Spania. În cele din urmă, pot să vă dau vestea cea bună: mama ta își va ispăși restul de pedeapsă în România.



Băiatul se ridică de la masă, aruncându-se în brațele lui Antoniade, care îl strânse cu dragoste pe Robert. Așteptase atât de mult acest moment...



-Domnule Antoniade, zise bunicul, când va veni în România fiica mea? Nici nu știți cât sunt de nerăbdător să o vad...



-Moș Anghele, Ioana este în țară de astăzi.



Robert și bunicul se uitau unul la celălalt fără grai.



-A sosit în țară mai repede decât estimam la început și asta pentru a participa la lansarea cărții tale.



-Vine mâine la lansare? zise Robert, începând să plângă de emoție.



-Da, Robert, mama ta va fi mâine la lansare. Am fost ajutați foarte mult de oamenii de la Ministerul de Justiție din Spania, care au fost impresionați de povestea ta și mai ales de cele două povestiri care au fost publicate și pe site-urile lor.



Robert îi îmbrățișă pe rând pe toți cei de față: pe Florin, pe Greta, apoi și pe Damian, care nu-și putea stăpâni lacrimile.



-Este o minune, spuse Florin, cred că nici în visele tale cele mai frumoase nu te așteptai la asta, zise Florin.



-Îmi doream foarte mult să o am lângă mine, zise Robert. Era speranța mea secretă, dar nu am avut curaj să spun nimănui. Uite că visul meu a devenit realitate...



-Și mai este ceva, zise Antoniade. Pedeapsa ei a fost redusă la o treime, ceea e înseamnă că, în acest moment, Ioana poate pleca din penitenciar peste două luni.



-Pentru numai două luni? chiui Robert. Mama va fi acasă definitiv peste două luni? Sunteți sigur?



-Cât se poate de sigur, spuse Antoniade. Există un ordin judecătoresc care stabilește acest lucru.



Băiatul îl luă în brațe pe Dan Antoniade, ca și cum ar fi vreut să îl păstreze lângă el pentru totdeauna. Nu-i venea să creadă că cea mai mare dorință a lui, aceea ca mama sa să fie liberă, se îndeplinise. Iar a doua zi, avea să fie prezentă la cel mai mare eveniment din viața lui. Și toate astea i se datorau unui om pe care îl cunoscuse cu câteva luni în urmă.



-Domnule Antoniade, nici dacă trăiesc 1000 de ani, nu voi putea să vă mulțumesc îndeajuns pentru ceea ce ați făcut, spuse bunicul.



Bărbatul îi strânse mâna, ca între amici, asigurându-l că o făcuse numai petnru Robert.



Târziu, după mai multe minute de tăcere, copilul puse întrebarea care stătea pe buzele tuturor.



-Îmi cer scuze, poate este exagerat din partea mea, dar aș vrea să știu ce se va întâmpla și cu tatăl meu, zise Robert.



-Întrebarea este firească și o așteptam, răspunse Antoniade. Cu el lucrurile sunt mai complicate. Se pare că va trebuie să ispășească jumătate din pedeapsă, apoi vom putea deschide o discuție în legătură cu dosarul său. Asta înseamnă peste circa doi ani. Este tot ceea ce se poate face.



Robert era mulțumit de răspunsul obținut. Gândul că a doua zi avea să o aibă pe mama sa lângă el, îl făcea să nu se mai gândească la nimic altceva. Nu mai conta nimic, nici cartea, nici invitații. Își recăpăta mama și asta era cel mai important lucru.



(va urma)



Petre Crăciun


Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Personaje indragite

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite