Șoricelul polițist, poezie de Mara Paraschiv
De sub tufa de măcriș Ieși mândru pe furiș, Un anume șoricel Ca un voinic soldățel. Când pisica o zări Se opri și chibzui Și fără să-și dea în fală Îi vorbi cu îndrăzneală: -Cine ești tu năzdrăvană De veni-i prin noapte neagră, Iar vrei să mă păcălești C-o mulțime de povești? Cum că haina ta vestită Pe cuptor e rumenită Că mănânci numai lăptic De șoricei nu știi nimic? Zici că mama te învață Cum să treci ușor prin viață, Gura să nu-ți umezești Când pe micuți îi zărești...! -Tu ești mic, nu știi nimic Că o zi pe săptămână Când afară este lună, Eu aduc mâncare grasă Șoriceilor flămânzi Care nu mai au străpân. -Nu te cred, pisică neagră. Vorba ta atât de blândă Mă face să bănuiesc Că aș putea să greșesc. Și te-ascult doară pe tine Ori să mă gândesc la mine? Orișicât tu te-ai preface Șoricelul știu că-ți place. Este-o vorbă din bătrâni: ”Că nimic să nu pățești, Bine pielea să-ți păzești!” |
Categorii: |
|||
|
||||
|
Despre noi