Ți-l dăruiesc pe Făt Frumos, poezie de Petre Crăciun




Copile, eu îți las spre veșnicie
O casă veche, într-un colț de țară
E locul unde m-au crescut părinții
Și cerul l-am privit întâia oară.
 
Îți las cuvintele și cântecul de leagăn,
Îți las cuptorul și o pâine caldă.
O prispă lungă, unde stau bunicii
Pe tine, măi, copile, să te vadă.
 
Nu am averi, nu-ți pot lăsa palate
Doar un izvor, cu apă cristalină,
Din care au băut mereu străbunii
Și unde vin bătrânii de se-nclină.
 
Îți las veșmintele de sărbătoare
Și-o ie pentru noua ta mireasă.
Să-i rupi o floare mândră din grădină
Și s-o poftești în vechea noastră casă.
 
Copile, asta mi-e agoniseala…
Suntem săraci, dar nu ești mai prejos…
Îți dăruiesc poveștile din veacuri
Pe Cosânzeana și pe Făt Frumos!

Toate drepturile rezervate: din volumul ”Poezii pentru prietenii mei, copiii”, de Petre Craciun

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Personaje indragite

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite