Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/literatu/lib/db/DB.php on line 46

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256
Literatura copii

OCUPANȚII, de Claudia Partole




Prolog:

Am decis să Vă comunic
O bizară întâmplare
De la munte, din vacanță,
Dar, avertizez: nu are
Haz, nici mare importanță
Pentru cine trece-n grabă,
Fugitiv, indiferent,
Prin peisajul care-l pierzi,
Dacă nu te faci prezent...

Deci:
...E sâmbătă, spre seară...
La o vilă situată
Nici la poale, nici pe culme,
Poposi lume ciudată...
Toți ieșeau dintr-o mașină,
Parcă ar fi fost ortaci!
Năvăleau barbar în casă,
Aducând poveri în saci
Și-n tot felul de sacoșe
Cu parfum foarte gustos.
Astfel, într-o clipă, casa
S-a umplut cu alt miros.

Toți locuitorii vilei -
Nevăzuții! – speriați,
Au muțit și-au ezitat
Să se-arate revoltați.
Numai câțiva au șoptit:
”Gata, ne-au colonizat!”

Un țânțar și două-albine
Bâzâiau:
”Cine-s?”
”Ce vor?”,
Dar mai bine-ar fi tăcut,
Vai și-amar de capul lor...

Ce-a mai fost!
Câte-au urmat?!
Cui să-i dai, de fapt, dreptate?
M-am gândit că cel mai bine-i
Să descriu totul în carte.

Să încep.
Dar n-am condei!
Și de foaie am uitat...
Știu însă că domn Dar Bon,
El întâi a trâmbițat:

***
- Ocupanții au sosit!
Hei!
Nu stați ca racu-n plasă,
Să fugim, să ne ascundem,
Să găsim o altă casă
Până s-or căra de-aici!
Nu stau mult, că toamna vine.
Au un scop - să se distreze!
Iar ca să se simtă bine
Arme au, să ne vâneze...

Aoleu! Câtă rumoare,
Sunt porniți în ofensivă!
N-are rost împotrivirea
Și nici lupta decisivă...
Este și un armăsar
Care flutură din coadă
Și nechează fioros,
Iar în nări ascunde nadă...

Jen Păian stă în hamac.
El și-a anunțat nepoții
Că nu pleacă nicăeri,
N-are ce-mpărți cu hoții...
Dar Formicilor le zice:
- Iute în păienjeniș!...
Ele:
- Ne ademenești?
Vii spre noi târâș-grăpiș!
Vrei să ne adormi pe toate,
Ca pe bietul Mus Călan?!
L-ai vrăjit și stă momâie,
Nemișcat deja de-un an...

Tremură și Ruza Bubu,
Fără milă dezbrăcată
În cămașă: gol-goluță!
Nu mai știe ce să facă...

- Ia lăsați pălăvrăgitul!
Nu vedeți că armăsarul
E mânat de-un ocupant
Și a traversat hotarul?!
Calcă tot ce-i iese-n cale,
Orice neam de vietate.
Nu dă semne de respect
Pentru rang, identitate...

Doar un roi de Stri Goieși,
Bucuroși se iau de mână
Și se-nvârt, făcând plocoane
Lămpii plină cu lumină...

O muscuță elegantă,
Lipită de geam, privește
Înspre piscul lui Sisif
Ce de veacuri se spetește...

Stelele de după munte
Se aruncă în fereastră,
Unde-o floare jubilează
Că-a plouat la ea în glastră...

Prin ușa de la intrare
Dă buzna, tiptil, în casă,
Lu Na, o cățea de viță,
Cu ținută măiestoasă.
Ocupanții au poftit-o!
Până-acum stătea afară
Și visa un prinț pe care
L-a-ntâlnit mai astăvară...
Toată ziua, dar și seara,
Dacă altă treabă n-are,
Urmărește furnicarul,
Cel întruna în mișcare,
Iar în zori ascultă ceasul,
Imitat de Porum Bac
(Ce mai și cotcodăcește,
De parcă s-ar fi ouat!...)

Iar acum se uită dânsa -
Lu Na!, cu un ochi mirat,
Cum se lasă armăsarul
Dus de frâu de-un ocupant...

Tot atunci Țân Țarul sprinten
Face-un salt pe armăsar
Și îl pișcă de ureche,
Dar acesta... Nici habar!
Se oprește pentru-o clipă –
Nu respiră, nu nechează,
Pur și simplu-i dă cu sfârla
Gâzei ce gesticulează.
Și s-a dus de-a berbeleacul
Bietul Țânțărel, pe scară!
Însă reuși să cheme:
- Toți, uniți, ieșiți afară!
Nu vă temeți! Frica-i moarte!
Cei care ne-au ocupat
Să afle că n-au dreptate!...

Strigătul pițigăiat
A ajuns și la mansardă,
Unde fiul Rându Nelei
Se afla la post de gardă.
Dânsul, fără să aștepte
Cineva să-i poruncească,
Zboară-n casă fulgerat...
Până să se dumirească,
Împietrește armăsarul.
Se crezuse năzdrăvan!
Dar
( leit ca în poveste!)
Rându Nel îi smulge șleaul
Și...
A fost ce nu mai este!

Fără coadă armăsarul
Este și fără putere.
Ies șirag din burta-i gâze,
Înviind fără să spere...

În sfârșit, cu toții află
Numele adevărat
Al lui Armăsar-voinicul
(Cel care a nechezat!)
Nu este din neam bogat,
Cu străbuni măturători...
Azi e domnul Rator Aspi,
Cu un car de-admiratori.

Rându Nel bate din aripi,
Iar pre limbă păsărească
Le dorește viață lungă
Și vila s-o moștenească...

Se întâmplă o minune:
Liniștea coboară-n casă!
Armăsaru-i - la ungher,
Ocupanții - toți la masă!
Împăcați și plini de vervă,
Se pun pe înfulecat,
Nici măcar să bănuiască
Că nu-s singuri în regat...

- Poftă bună!
- Mulțumesc!
- Bine e să ai la munte
Vilă și să vii, să stai
Ușurat de griji mărunte!
- Parcă-ai fi singur pe lume –
Tu ca la-nceput de toate!
Nimeni nu te deranjează,
- Și politica-i departe...

Ei s-o creadă!
Căci nu văd!
Sunt atât de plini de sine,
Nici nu simt, nu bănuiesc,
Că sunt... cercetați!
În fine:
Urmăriți de prin unghere,
Din dulap, de sub chiuvetă:
Un păianjen cu binoclul,
Două viespi cu o lunetă
Și-alte multe vietăți -
Toate pline de viață!
Îi țintesc pe nepoftiți
Cu săgeata de speranță...
Izbucnește-o voce-bas,
Din salon, de pe divan.
Și se fac atenți cu toții,
Le vorbește-un veteran
(Zis și Gre Ie Rul Van Damme)
- Ia, nu vă mai lamentați,
Că nu-i răul cel mai mare!
Au mai fost și… ne-au lăsat
Pentru iarnă de mâncare…


Epilog:

Ocupant mă simt și eu -
Creatură omenească!
Care crede că doar ea
Are dreptul să trăiască,
Să-aibă casă, masă, vilă –
Peste toate - ea stăpân!
Dar mă-ntreb, când meditez:
”Câte oare-mi aparțin?”

P.S. Un detaliu important:
Vila este LucioLi,
Merită de-o vizitat!


Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite