Visul ursuleţilor, de Mihaela Oancea,,Să plutim pe-ntinsul mării, Lumii înconjur să-i dăm, Să aflăm tainele zării, Lucruri noi să învăţăm!” Da, aşa gândeau odată Şi visau doi ursuleţi Să plutească vreodată Pe o navă, îndrăzneţi. Marea, ea, avea ceva, Un mister şi o chemare Care-n larg îi atrăgea, Punându-i la încercare. Venea seara şi-mbrăcau Pijamalele-nstelate, Pretutindeni navigau, Pe oceane minunate. Se-ntâlneau cu Magellan Şi atâtea-şi povesteau, Lui Elcano Sebastian Mare stimă îi purtau! Mama-urs îi asculta, Ofu’-şi spunea fiecare, Ea pe gânduri se lua Şi rostea cu apăsare: ,,Fagurii cei mai gustoşi, Zmeura cea roşioară, Peştii bălţii zvelţi, frumoşi, Cu nimic nu se compară! Dar, de voi sunteţi în stare O barcă să construiţi, Veţi porni în cercetare, Râul să îl îmblănziţi. Vii primejdii sunt pe mare, Trebuie s-o luaţi uşor, O stea călăuzitoare Vă rămâne acest dor. Să-nvăţaţi tainele lumii, Orice-alegeţi, nu uitaţi: Voi să vă aveţi ca fraţii Şi visul să vi-l urmaţi!” |
Categorii: |
|||
|
||||
|
Despre noi