,,Avrămuţa”, de Titi Nechita

De nu ştiţi cine-i ,,Avrămuţa”,

În două rânduri eu vă povestesc:

Aşa mi-am botezat eu mâţa

Pe care tare mult o îndrăgesc!

Nu că ar fi vreo rasă pură

Şi nici vedetă eu nu mi-o doresc.

Îmi e de-ajuns s-o ştiu prin şură

Pe unde şoriceii o pândesc!

Nimic de zis, mai leneveşte

Ori mai visează la vânat de soi;

Nu pot să spun că trândăveşte

Când are de crescut vreo trei pisoi!

Mi-e dragă tare, ,,Avrămuţa”

Ce toarce liniştită pe divan!

Doar coada-i lungă se dă huţa…

E semn că se gândeşte la un plan!

În vatră licăresc tăciunii

Ca-ntr-o poveste spusă de măicuţa…

Adorm pe rând chiar şi cărbunii,

Iar lângă sobă, eu cu ,,Avrămuţa”!

1-02-2015