Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/literatu/lib/db/DB.php on line 46

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256
Literatura copii

BOBIŢĂ, PAPAGALUL VRĂJITOR (Feerie îintr-un act şi patru tablouri), de Marin Voican Ghioroiu





 




 FLOAREA:  La parinţi dacă ne spune,


                 Vom păţi...  aşa ruşine...


SORIN:       Vă anunţ, mergeţi cu bine.


       POVESTITORUL:Auziţi-i cum aleargă şi cată gălagie fac. Toată lumea este a lor, şi nici măcar  poarta n-au închis-o. Sorin a ramas cu Bobiţă. Închide poarta şi începe să stropeasca prin prispa casei.


SORIN:      (cântă)  Să stropim, să măturăm!...


                                  Praful să nu-l înălţăm,


                                  Florile să le udăm.            


POVESTITORUL:Mătură, strange gunoiul şi îl duce în fundul curţii, apoi


intră în grădiniţă şi începe să sape printre răsadurile


de flori.


SORIN:      Gata, gata, -am terminat de săpat,


                 De măturat; mergi Sorine la jucat...


                 Cu Bobiţă stai la sfat. 


POVESTITORUL:  


Mulţumit că a terminat de săpat florile, începe să  sară-n sus de bucurie.


Bate din palme şi chiuie.   


SORIN:       Bobiţa, Bobiţa… să pupe Sorin o guriţă,


                 Aripa şi o codiţă, gheruţa şi-o  guşuliţă!....


BOBIŢĂ:      Să pupe mămica pe Bobiţă,


                 Cocosu’ lu’ taticu`!... Dragoste mică.


                     Iubire, iubire, iubire!…  Iubire, iubire!…                                       


SORIN:      Măi Bobiţă, măi Bobiţă,


                 Vrei să-ţi dau lăstari de viţă?


                 Dai lui Sorin o  guriţă?…


NETA:          (Care intră în curte, aruncă legătura de lemne lângă scară,


                  şi-i foarte supărată că nu-i vede pe Sorin şi Daniela)


                 Unde sunteti? Poarta cine-a descuiat?!...     


 


SORIN:      (speriat, abia vorbeşte că nu este auzit de bunica Neta)


                   Dana... singură, -a-ncercat...                 


POVESTITORUL:Sorin a fugit în fundul grădinii. Auziţi-l cum îi strigă.


Bunica Neta  se îndreaptă spre colivia lui Bobiţă.


Saracuţa… este atât de obosită că abiea mai poate merge. Se aşează pe treptele scării.                      


SORIN:       Costel!… Daniela!… Floarea!!!


                 A venit bunicaaa… Adunarea!!!


NETA:          (singură, catre Bobiţă)


                 Bobiţă, unde-i Dana şi Sorin? (supărată)


                 ...Nu m-au aşteptat să vin!...


                 Spune-mi tu, ce s-a-ntamplat?


BOBIŢĂ:   Unde sunt!… La Izvor  au plecat.


DANIELA:   Ce copii!... Ca sa vezi, Nnau ascultat?…


BOBIŢĂ:   Cu Florica şi Costel... Daniela a plecat,


                 Iar Sorinel, în gradiniţă, florile-a săpat.


                 A stropit, a măturat;


                 În prispa este curat…


                 Nici o clipa nu a stat –


                                Este fată, nu-i baiat!


                                Numai el te-a ascultat...


DANIELA:  (contrariată) Spune-mi,  unde-a disparut,


                   Unde e,  ce s-a facut?


                   Cu ochii mei l-am văzut;


                   Pe langa mine, -a trecut;         


                   Surdă nu-s, Sorin a vorbit.                      


BOBITA:     N-am văzut, îţi spun cinstit…


                 Uite-l... Uite-l!...  A venit!


SORIN:       (respirând sacadat)


                 Bunico, sunt disperat!…


NETA:        Sorinel, ce sa-ntamplat?


SORIN:      Dana, -n apă a intrat,


                     Iar Izvorul... pe Danuţa ne-a furat.


                     Nu se ştie ce-a făcut,


                     Dar în larg a dispărut...


NETA:        Vai de mine! Doamne, de ce m-ai bătut?


SORIN:     (încurcat) A găsit pe stâlp cheiţa.


NETA:        Vai!...cum să-mi fure pe Danuţa?


                  (plânge) Unde să-mi găsesc fetiţa!…                    


SORIN:      (catre Bobiţă, îi tremură vocea)


                     Bobiţă, pui minunat!...


                     Tare mai sunt supărat...                     


                     Numai eu sunt vinovat,


                     Cheia când i-am arătat!


                     Am să plec şi am să-i cat...


                     Tot pământu, -n lung si-n lat.   


BOBIŢĂ:   Dacă vrei, te-ajut si eu!...


                 Nu sunt eu prietenul tău?


DANIELA:  (îi vine inima lala loc)


                 Vrei Bobiţă să pornim,


                       Pe Dănţa s-o găsim?...


                       Hai, fii bun şi mă ajută,


                       Că bunica-i necajită:


                       Plange... şi-i atât de amărâtă.


                 Doamne!... mama cand o să se-ntoarcă,


                       Ce crezi tu că o să facă?


                       Iar tăticu-i dus cu ea...


                       În Scorţăreaua, -n vâlcea,


                       Să cosească fan pe luncă (se tânguieşte)


                       Şi la vite să-l aducă...


                       Numai Dana poartă  vina,


                       Că ascultă de Florina!


                     (gânditor)... O fi făcut cale lungă,


                     Cine poate s-o ajunga!?


                     Tu ai aripi, nu ai vrea


                       Să-ţi iei zborul dupa ea?


                       Scap-o, că e sora mea!


BOBIŢĂ:    Te ajut, eşti băiat bun!...


                 Chiar acum plecăm la drum.


SORIN:      Hocus-pocus!…Te-am chemat:


                 Pe Bobiţă fă-l băiat!


 


COSTEL:     (care se apropie, abia mai paote să   vorbească)   Sorinel, sunt disperat!…      Izvorul, pe Dana-a luat. (plânge, se       loveşte cu  palmele  peste frunte)


Toata lumea o  striga…


Doar Izvoru murmura,


Valul lui se bucura


Şi în soare aşa râdea...


C-a răpit pe sora ta,


Care nu mai răspundea.


FLOAREA:  Cum vrei tu să mai raspundă!


Cand Izvorul cu-a lui undă


A furat-o-n jos, la vale…


COSTEL:    Doamne, Doamne!… câtă jale...


POVESTITORUL:  Bobiţă s-a transformat:


                 Uite-l ce voinic baiat!                     


BOBIŢĂ:    Am sosit. Voi m-aţi chemt?...


                 Dragi copii, ce s-a-ntamplat?!...                      


COSTEL:    De-ai şti cât  m-am speriat,


Când în apă am intrat...


Daniela a văzut un monstru urât...


Şi de-un braţ m-a apucat,


Dar nu ştiu cum am călcat…


FLOAREA: Eşti un mare-mpiedecat!


COSTEL:    Dacă am alunecat,


Din mâna mi-a scăpat.


Erau bolovani şi pietre…


BOBIŢĂ:    Adevărul spui, băiete?!…


COSTEL:    Nu te mint, jur ca e adevarat!


                 (îi tremură glasul, se bâlbaie)


                 Langă Izvor ne-am jucat…


BOBIŢĂ:    Daniela, unde-a stat?


                 Nu, -mpreună aţi plecat?


                 Şi-n apă... de ce-a intrat!


FLOAREA: (glasu-i devine piţigăiat, bate în retragere)


Un picior şi-a strecurat,


Puţintel şi l-a udat...


Voia să se răcorească,


 Pe faţă să se stropească.


BOBIŢŢĂ:  Bine, bine… Ce-i  cu ea?


COSTEL:    Izvoru, -n jos o ducea...


Daniela m-a strigat; (descurajat)


Nu ţi-am spus că mi-a scăpat?


FLORICA: Pe valuri… aşa plutea:


                 Nu-nnota, parcă zbura.


BOBIŢĂ:    Nu cumva... aripi avea?!


COSTEL:    Un flacau o ajuta...              


Am văzut cum o ţinea


Şi de mal o-ndepărta.


BOBIŢĂ:   Ştiu, Izvoru-i fermecat,


                 Pe Dănuţa ţi-a furat.


                 (autoritar, către Costel).


                 Dar să ştii, esti vinovat!


COSTEL:    Recunosc, e vina mea…


BOBITŢĂ:  (vocea îi devine blajină)


                 E frums din partea ta,


                       Că eşti sincer şi spui drept;


                       Scuzele ţi le accept.


                       Hai degraba  s-alergăm,


                       Pe Danuţa s-o salvam!


TOTI:         Mergem,mergem… te-ajutam!…


 


                          Cortină mzicală.


 


 


                                  Tabloul I I


 


POVESTITORUL: Auziţ-i cum o strigă pe Daniela, sunt disperaţi.


TOŢI:  Da-niii-eee-la!… (se aude ecoul)


POVESTITORUL:    Soarele începe să se lase spre scăpatat, iar eroii noştri au intrat în panică. Dacă se-ntunecă, le va fi deosebit de greu să se strecoare printre sălciile pletoase şi arinii care formează adevarata o pădurice  deasă, ce se întinde dealungul Izvorului. Atenţie!... Ce se aude? S-a trezit Moş Martin, fiorosul urs, paznicul de la Cascada Izvorului, locul prin care n-a trecut de sute de ani picior de om. Hai să-i urmărim împreună şi să vedem  cum au sa treacă de cascadă,  fiindcă odată ce  noaptea coboară, îşi fac apariţia păsari mari, care vin  să se scalde în unda fermecată a Izvorului şi,  nu de puţine ori, răpitoarele se înfruptă din carnea călătorilor rătaciţi.  


SORIN:      Ce se-aude?!... Bobiţă, unde am ajuns?


                   Ăsta-i mormăit de urs...


                   De ne prinde,  ne-a răpus.


BOBIŢĂ:    Când vă strigă, să nu-i daţi niciun răspuns.


SORIN:      Doamne, cum putem să trecem cascada Izvorului?


FLOAREA:   Ce urlet îngrozitor!... Mor de frica!


                 Costele dă-mi mânaaa!…


                 Prin-de-măăă!!!...


BOBIŢĂ:     Nu va temeţi! Moş Martin este


                 dincolo de cascadă..


SORIN:       Ce ne facem, dragă Floare,


                          Dacă ne mănâncă păsările rapitoare?


                          Uite-le cum le sclipesc ochii,


                          Acum se reped la noi...


FLOAREA:   Din ciocuri le ies văpăi!...


BOBIŢĂ:    Fără frică, dragii mei! (fluieră prelung)


                 Jivine spurcate, daţi-vă-ntr-o parte! 


                 (Moş Martin urlă fioros)


                 Fiară blestemată,


               Să dispari îndată? (hotărât)


               Dacă vă ţineţi de rele...


               Am să vă spun mamei mele,


               Să vă facă-n pietricele.


               Stei de piatră o să-mi staţi,


               În apă vă cufundaţi;


                 Soarele n-o să-l zăriţi,


                 Vreţi în beznă să trăiţi? 


                 (se aud ţipete prelungi ale păsărilor răpitoare care trec


                  prin valurile învolburate       ale cascadei)


SORIN:       Cum să trecem peste cascadă?


                 A-nceput să nu se vadă!...


BOBIŢĂ:    Stai cuminte, că eu ştiu.


COSTEL:     Văd că ştii, dar cu ursu’ nu te pui.


                 Nu vezi cum stă? Ne aşteptă...


FLORICA:   Dacă trecem, chiar ne papă!


BOBIŢĂ:    (către Moş Martin) Bătrâne, mă ascultaţi?


                 Nu urla! Nu-i vezi că sunt speriaţi!...


MOŞ MARTIN: Ce voiţi să mă-ntrebaţi?


SORIN:      Vrem să trecem. Ne ajutaţi?


FLORICA:   Vă rugăm să ne-ndrumaţi  (plange)


MOŞ MARTIN: Cum să nu, mă ascultaţi?


TOTI:         (fară Bobiţă)  Te-ascultăm, te-ascultăm!…


                 Ce ne ceri, aia făcem.


MOS MARTIN: (cu vorbe ademenitoare)


                 Ăsta e ţinutul meu…


                              Dincolo vă trec eu.


                              Mor-mor!... şi iarăşi mor!!!…


                              Jur, vă sar în ajutor…


BOBIŢĂ:    Moş Martin, spune-mi ce vrei?


MARTIN:    (amabil) Ascultaţi copiii mei:


Vă ajut ca să treceţi,


Zmeură să-mi aduceţi,


Două coşuri...  fiecare,


Că nu mai am demâncare


Sa-i hrănesc pe ursuleţi.


Nu-i prea greu s-o culegeţi.


Prindeţi coşurile! Hop! Le-arunc;


Pofta-mi e, (cantă) şi-am să mănânc!…


Dragii tatii puişori,


Vă treziţi din somnişor!...


Mor-mor-mor!.. Mor de pofta fragilor.


Zmeurică, -avem la masă...


De-aia bună şi zemoasă. (mica pauză)


Câte-un coş de fiecare... (se bate pe burtă cu labele)


Eu pap trei că sunt mai mare.


FLORICA:  De  unde să culegem... atât?


                   (cu teamă în glas)  Soarele-i la asfintit!...


COSTEL:   (încet)  Urs hain şi necinstit!


SORIN:      (mâhnit) Nu-l vezi cât e  de pârlit?


MOŞ MARTIN:Treaba voastră... ne-am tocmit!


BOBIŢĂ:    Nu plângeţi, nu disperaţi,


                 Staţi o clipă, aşteptaţi!


                 (începe să fluiere, bate din palme)


                 Frăţiori, dragi păsarele,


                 Voi din neamul mamei mele,


                 Cel din neamul zburător...


                   Va rog, daţi-mi ajutor!


                   Fiecare pasarică...


Să culeagă zmeurică:


Cate-un bob să culegeţi,


Să-l puneţi în coşuleţ.


Coşurile să umpleţi,


Repede să le-aduceţi!


Ursului ca să-i plătim,


Şi în grabă să pornim,


Pe Dănuţa s-o găsium...


Moş Martin vrea o gramadă


Să ne treacă de cascadă


 (Se aude ciripitul   a mii de pasarele


care le-au venit in ajutor)


MOŞ MARTIN: Dacă nu mă deşteptam,         


                   Doar o oră de dormeam,


                          Pe ştrengari chiar îi pierdeam...


                 Izvoru-mi şopti că vin; (îngâmfat)


                                    Ce frumos am să-i reţin!...


                                          Nici o clipă nu mai stau,


                                          Câte unul am să iau, ha-ha-ha!


                                    În frigară mi-i rotesc... 


                                    Cu mărar ţi pregătesc;


                                    Poftă mi-e să-i ronţăiesc!


                                    Le stă bine în proţap... (bate din picior)                                  


                 Fripturică, -s buni să-i fac, (vesel)


                                          Ce plăcere ca să-i pap!...


                                    Mă gandesc... nu vreau să-i scap,


                                    Trebui ca să-i păcălesc...       


                                    Mor-mor-mor!… Am să-i momesc.


                                    (cu teamă)


                                    La ei nu urc, ametesc!… (gânditor)


                                    Ia să văd cum chibzuiesc...


                                    Un şiretlic tot găsesc.


BOBIŢĂ:    Mos Martin, zmeurica ţi-am adus,


                          Urcă stânca, vino sus!


                          Coşurile  ţi le dăm;


                          Ajută-ne să trecem!…


 MOŞ MARTIN: (vesel)  Mor-mor-mor!…               


                 Ce bine-mi pare,


                 Ursuleţii au mâncare.


SORIN:      Au să meargă la culcare...


FLOAREA: Hrana e-ndestulatoare!


MOŞ MARTIN: Staţi puţin, aveţi răbdare.


BOBIŢĂ:    Noaptea se lasă-n zăvoi...


MOŞ MARTIN:  Ce nu fac eu pentru voi?!...


                 (ursuleţii încep să ţopăie în jurul


                 lui Moş Martin care le arată coşuleţele        pline cu  smeură)


Staţi aici şi aşteptaţi!...


Smeură o să mâncaţi;


Dragii mei, vă săturaţi;


Îmi promiteţi, vă culcaţi?


   SORIN:    (cu veselie-n glas, bate din palme)


                 Acum ne ia şi pe noi!


MOŞ MARTIN: (pentru el) Pentru voi am un ţăpoi


                       (cântă)  La frigare am să-i fac...        


                 Fripturică la proţap. (tare)


                 Hai copii mei, veniţi!...


                 (ca drept scară, un lemn noduros îl reazimă de stâncă)


                       Pe prăjină coborâţi…


                       Uşurel, nu va grăbiţi.


                                  Strângeţi băţu-n braţe, bine!


                 (cu dulceaţă în glas)


                 Repede veniţi la mine...


SORIN:      Moş Martin, te doborâm…


MOŞ MARTIN: (care râde) Fără grijă, că vă ţin.


TOŢI:         Gata!… gata!… Am vent… 


                     (Ţipete ascuţite, s-au zgâriat în cioturile     


                       prăjinii. Cad cu zgomot pe malul celalalt al Izvorului)                                                                                                                                                 


FLORICA:        Vai de noi, Martin ne-a-nchis!… (plânge)


COSTEL:    Aţi văzut, pungaşul urs?…


SORIN:      (se zbate şi strigă cu disperare)


Moşule, tu n-ai cuvant!...


Am facut ce ne-ai cerut;


Poţi să spui cu ce-am greşit? 


MOŞ MARTIN: Credeţi că mă port urât?!...


(râde cu hohote)


FLOAREA:  Să-nţeleg că ne faci bine!...


SORIN:      Că stăm în cuşcă la tine?


MOŞ MARTIN: Ca să vezi, dragă amice!...


                 Ursuleţii mei ce-ar zice?


SORIN:      (cu spaima):  Ursul vre să ne mănance!


MOŞ MARTIN: (cu asprime în voce)


                  Linişte, că mă grabesc,


 Un soteu să pregatesc.


 Aduc vreascuri să-i prăjesc, (cântă)


 Copilaşi, vi-i pregătesc...


Şi-o să aveţi fiecare


Delicioasă demâncare.


Fripturică, -o să mancaţi…


Dragii mei, vă săturaţi;


Hai veniţi şi m-ajutaţi!


Pe  Bobiţă, că-i mai mare,


Vi-l pregătesc la frigare.


(joacă de bucurie)


Morrr, morrr!… Ce sărbătoare!


Beau un vin, şi la culcare… (satisfăcut)


O să fie o-ncântare!!!...


 (îi avertizează pe ursuleţi) Zmeură, de nu mancaţi,


Din friptură nu gustaţi!


SORIN:     Vai Bobiţă!… ce-am făcut?


                            Am greşit cand l-am crezut.


                            (saproape să plângă)


                            Urs parsiv, neruşinat!...


                  (deznădăjduit) Uite cum ne-a înşelat.


FLORICA    De ne face fripturică;                                                                                       Vai de mine, mor de frica!…


SORIN:      Of, sărmana mea bunică!...


                 Ce v-a spune-a mea mămică?


COSTEL:     …Daniela e de vină!


BOBIŢĂ:    Vrei să taci? Plânge-n surdină!


                            Ce mi-ai spus tu în gradină?


                            Să-nţeleg că te-ai schimbat!…


                            Tu eşti fată, ori băiat?           


  COSTEL:         (resemnat) Am să tact, nu mai vorbesc...


BOBIŢĂ:     Costele, nu-ţi poruncesc;


                              Linişte, vreu să gândesc! (se tânguie)


                              Cum pot să mi-l păcălesc?…


                             (încet) Trebuie ca să găsesc


                         Ceva simplu... să-l înşel.


FLORICA:   Vai Bobiţă, cât mă tem!…


SORIN:       Iţi spun sincer, ce n-aş da...


                   De  Martin dacă-am scăpa!


BOBIŢĂ:     De ce nu mi te-ai gândit,


Şii... i-ai spus, ca un pripit,


 (rar) Unde cheia se găseştete;


Vezi, greşala se plăteşte!


SORIN:      Mai Bobiţă, chiar nu ştii!…


                               Nu vezi că suntem copii?


                                   Dacă îmi venea ideia…


                                   Nu-i spuneam unde e cheia.


                                   Ce pot face, zău... nu ştiu!


BOBIŢĂ:    De regreţi, e prea târziu.


SORIN:      (resemnat) …Regret că n-am judecat.


BOBIŢĂ:    (entuziasmat) Am un plan, şi-i minunat!


                 Ursu-i prost... tare de cap;


                 Am să zbor, şi-am să va scap.


SORIN:      După lemne a plecat...


                   Vrea să facă focul mare, (îl trec lacrimile)


                   Să ne pună la frigare...


BOBIŢĂ:     Pofta-n cui o să şi-o pună!…


                     Crede că ne are-n mână?


                     Se înşeală, -i un netot...


                     Îi arăt acum ce pot.


                   (începe să bată din aripi)


COSTEL:    Ura, ura!... tot mai sus,


                 Păcălim pe domnul Urs.


BOBIŢĂ:    Dacă aripi nu aveam...


                   Noi, aicea rămâneam.


                   Prindeţi-va  de prăjină,


                     De nu vreţi să fiţi o cină


                   Pentru Urs şi puii lui…


SORIN:      Ţine-o bine să mă sui!      


BOBIŢĂ:    Hai Florica, nu mai sta!


                     Ursul poate apărea...


                     Dacă prăjina mi-o ia,


                     De el nu-mi puteţi scăpa.


COSTEL:    Hai Florica, te ajut… Hăăăp!


SORIN:      Repede!... Nu e timp de pierdut.


COSTEL:    Incă-un pas, şi-ai reuşit.


SORIN:       (o ajută să urce) Hooop!


                  Un efort, nu e prea mult.


FLORICA: (veselă) Doamne!… bine c-am scăpat.


SORIN:      Martin vine-nfuriat!…


                     (Se aude Moş Martin care trage după el o legătură de lemne. Mormaie din


                  ce in ce mai tare) Dă-mi mâna! (speriat)  Ajutor!!! Ursul mă ia de picor...


COSTEL:    Ţine mâna, urcă sus!


TOŢI:         Uraaaa!!!… am scăpat de urs.


SORIN:       Sâc, sâc-sâc!... Mos Martin;


                 Fraţilor,  hai să fugim!


BOBIŢĂ:    (care râde în hohote)


                 De câte lemne a adus,


                 Obosit e moşuşul urs.


COSTEL:    Să ne prindă, nu mai poate...


SORIN:      Am scăpat, suntem departe.


                 (chicotind)


                         Moş Martin n-a observat


                         Că din cuscă am plecat;


                         Îmi dansează fericit... hi-hi-hi!


                         Crede ca ne-a pacalit


                         (Cu toţi aleargă de-a lungul Izvorului)


MOŞ MARTIN: (dansează,cântă)


                 Hai copii să ne distram!


                       Veniţi ca să ne jucăm!


                       (cu vocea mieroasă)


                       Smeurică aţi mâncat?… (mulţumit)


                       Bine că v-aţi săturat.


                       (cântă şi sare-n sus de bucurie)


                       Să dansăm, să dansăm!…


                       Dragii mei, să ne disrtrăm.


                       În lăbuţe să mi-i luaţi,


                       Mor de ras!… Să-i speriaţi. (mică pauză)


                       Să cerşească mila mea. (mormaie rugator)


                       Moş Martin, rugăm iertere!


                       Nobil fii, ai îndurare!…


                 Vai!… murim cu toţi de frică,


                       Nu ne face fripturică…


                       Suntem mici si tinerei,


                       Cum sunt ursuletii tăi. (autoritar)


                       Voi să nu-mi faceţi ca ei!  (sclifosindu-se)


                       Ai şi tu milă de noi!


                            Am gresit, n-am ascultat


                 Cand bunica ne-a dat sfat:


-        “Voi, acasă să îmi staţi,


                                La Izvor să nu plecaţi,


                                În pădure nu intraţi,


                                Fiţi cuminţi şi vă jucati!”


                 (din ce în ce mai vesel, cântă,


                 ţopăie, bate din labe)


                                Cu mine au să se joce... (tresare)


                                Să vad Bobiţă ce-mi face?                                         


                                Pe Florica şi Costel…


                                Am să-i înhaţ frumusel


                 (scote un urlet prelung, e disperat)


                 Ce-mi văd ochii?!... M-au trădat


                 Hoţii, hoţii.... Au plecat!!!..


                                 Pe ziduri cum s-au urcat?


                                 Cine să-i fi ajutat!…


                                 Ştiu că aripi n-au avut...


                                 Nu-nţeleg!... Cum au facut?


                                 Morrr, morr!…morrr!...


                                 Vai de mine, mi-au scapat!...


                                 (se  căinează, aproape plange)


                 Moş bătrân şi-nfumurat! (se vaită)


                               Orb ai fost, nu te-ai uitat,


                               Că sub braţe îşi ţinea –


                               Aripile-şi ascundea...


                               Vai de mine, şi-al meu cap!...


                 Bobiţă i-a ajutat:


                            Avea aripi, şi-a zburat...


                               (grav) Ce pungaş, cum m-a înselat!


                             (încrezător, cu speranţă)


                Cand vă-ntoarceţi, vă atept... (hotărât)


                 N-am să dorm, rămân deştept.


                 M-aţi pacălit voi acum...


                 Nu mă mişc, rămân în drum!


TOŢI:           (încep să cânte, sar în sus de bucurie)


                                        Moş Martin, te-am păcalit…


                                        Că eşti un urs afurisit!


                             Puii de ce ţi-i înveţi 


                             Ca să fie hrapăreţi?


                             Zmeura dacă-au mâncat,


                             Pentru ce nu i-ai culcat?!...


FLORICA:   Îţi curge apa din gură?…


SORIN:      Voiai să ne faci friptură?


                 Şi n-ai nici un dinte-n gură.


COSTEL:    Puneţi, puneţi pofta-n cui...


                 Urs bătrân cu capul şui!


BOBIŢĂ:    Noi plecăm şi te lăsam,


                 Pe la tine nu mai dam!...


                 Cand în somn ai să visezi,


                 Pe Bobiţă ai să-l vezi.


                 Că pe-aicea am trecut,


             Şi straşnic te-am păcalit!


             Să te prindă spaima-n somn,


              Şi să jeleşti: „Mor-mor-mor!”


 


                   Co r t i n a   m u z i c a l a


                   


                                    Tabloul I I I


 


POVESTITORUL: Au scăpat de Moş Martin şi acum aleargă cu toţii de-a lungul Izvorului ca  s-o găsească pe DANIELA.


SORIN:         Ia priviţi, priviţi în zare!


                     (strigă) Daniela!!!... Am vazut-o.


FLORICA:       Nu mai spune!... Ţi se pare!…


COSTEL:         Vede bine, Dana este,


                      Stă pe valuri şi pluteşte.              


BOBIŢĂ:         Ivorul o duce-n vale,


                      O ţine-n braţele sale...


                      Să grăbim! Noaptea de vine,


                      Dacă-o pierdem, n-ar fi bine.


                      Sub perdeaua nopţii sfinte,


                      Pe cer stelele-s pălite...


                      Luna cearcăne, de prinde,


                      Pe Dana Izvoru-ascunde


                      Şi vom rătăci pe vale...


                      Plini de dor şi numai de jale.


SORIN:           Ce putem face, Bobiţă?


BOBIŢĂ:          Aveţi hrană în trăistuţă?


SORIN:           Ia, mănâncă, ia graunţe!…            


BOBIŢĂ:          Am mâncat, dar nu-mi ajunge


                       Să pot zbura peste Lac...


SORIN:           (scutură trăistuţa) Nici un bob...          măcar de leac (cu părere de rău)  


                         Dacă aş avea un sac,


                       N-aş avea dureri de cap.


BOBIŢĂ:          Dragi copii, uitaţi ce fac:


                       Din liane-mpletesc sfoară


Şi mi-o leg sub sfoară...


Când pe mal am coborât


Şi mă vedeţi pe pământ,


Să legaţi de capul ei…


Trei sau patru butucei.


În apă să-i aruncaţi


Şi pe ei să vă urcaţi.


Peste Lac o să plutiţi,


Din mânuţe să vâsliţi.


Sunt din lemn şi-s uşurei;


Voi să vă urcaţi pe ei...


Ca-ntr-o barca veţi pluti;


Nu mai putem zabovi!


Butucii pe apă vă ţin...


FLOARTEA:      Gata, gataaa…reuşim!


                       Şi pe urs îl păcălim.


                       (veselie mare, chiuiesc,


                       se felicită, dansează)


SORIN:           Bobiţă, dacă-ţi trebuiesc seminţe


                            Rog pe surorile tale


                            Să-ţi aducă demâncare?


BOBIŢĂ:          Bine faci, le poţi chema,


                       Şi când mă voi sătura,


Puteri, fraţilor, de prind,


Aripile mi le-ntind...


Să pot frânghia-nălţa


Şi pe voi a vă salva.


SORIN:           Hocus, pocus!... Păsărele,


                       Ascultaţi, dragile mele,


                       Veniţi degrabă, veniţi!...


                       Cu seminţe să-mi sosiţi,


                       Pe Bobiţă să-l hrăniţi.
                       Aduceţi şi apă vie...


Strop de sete să nu-i fie


Când frânghia o ridică.


FLOAREA:        Ce s-aude? Mor de frică!


BOBIŢĂ:             Doar nu-i Moşu Martinică.


POVESTITORUL: Păsărele, mici şi mari


                      Vin degrabă prin lăstari


Să-i aducă lui Bobiţă:


                       Cânepă, linte şi mei,


                       Salată verde, costrei,


                       Stropi de apă fermecaţi...


BOBIŢĂ:          Surioare şi voi fraţi,


                       Astăzi, dacă m-ajutaţi...


                       Pe copii o să-i salvaţi;


                       Iar ei au să vă iubească,


                       Cu drag să vă răsplătească,


                       Fapta voastră... păsărească.


                       Primăvara-n pomi vor pune


   Căsuţe frumoase, bune...


   Copilaşii să-i creşteţi,


   Grijă lor să n-mi aveţi


   C-au să vină răpitori


   Să vă ia din puişori.


FLOARE:            Ascultaţi! (cu frică) Se aude un vuit...


POVESTITORUL: LACUL  cum i-a auzit,


                       La copii mi s-a răstit:


LACUL:            (cu gravitate în voce)


Ce-i cu voi, cin’-va chemat!?...


                       Liniştea mi-aţi tulburat,


                       Nu mai pot să dorm în pat…


                       Iar Vantul ăsta turbat...


                          Valuri mari mi-a ridicat,


                          M-au impins şi legănat;


                          Sunt atât de disperat...,


                      De vă prind, v-am înecat!


                      (vuiet îngrozitor)


                       Să plecaţi, m-aţi supărat!... (sforăie)


                       Vreau să dorm, m-am şi culcat.


SORIN:           Moşule, tu, cine eşti!...                       


                       Ce-ai cu noi de ne goneşti?


COSTEL:         Chiar, ce mai vrei!… şi-mi  stai în cale?


                       Mergi la casa dumitale!


LACUL:           (care Râde sacadat)


                      Asta este casa mea…


                       Nu ai ochi, mă rog, mata?


FLORICA:        Cum, o baltă-i casa ta!?…


LACUL:          Ce tot zici, fetiţa mea?!...


                             Balta care-o vezi, e lac!


                             Să ţii minte, bagă-n cap. (suspans)


                             Izvorul şi-un mic Pâru,


                             Fraţi îmi sunt de cand mă ştiu.


                             Râu’ Mare, el ni-i tată...


                             Aici stau de-o viaţa-ntreagă,


                             Şi-acum să plicaţi îndată!


                             Eu vreau linişte când dorm,


                             Nu vreau picioruş de om!                           


                      Vă e clar! Aţi auzit?


                      Să plecaţi, m-aţi plictisit! (cu răutate)


                      Nu-nţeleg, de ce-ntrebaţi?...


                      Va somez: faceţi bine şi plecaţi!


FLORICA:        (contrariată) De ce nu ai o căsuţă!...


                      Asta-i viaţă, -ntr-o bărcuţă?                    


SORIN:          Eşti bătrân, tu n-ai babuţă


                      Care să te-ngrijească,


                      Mâncare să-ţi pregătească...


                      Cum face bunica mea. 


                      În apă te bălăceşti...


                     Nu ţi-e teamă că răceşti?                                                                                               


LACUL:          Ha-ha-ha! N-am râs demult;


                     Eşti prea mic, nepriceput.... 


                      Nu-ntelegei!… Daca Izvorul mi-e frate,


                      Eu sunt Lacu, pe când el...


                      Merge, taică, mai departe.


                      Pe tăicuţa-l însoţeşte,


                      Râul care se zăreşte...


                      În vadul lui odihneşte.


SORIN:          Ce-mi spui tu, nu mă priveşte!  


                       Dacă pe Dana-mi răpeşti


                       (cu vocea pierdută)


LACUL:               Ce ştii tu!... Călătoreşte,


                          Prin campie şerpuieşte,


                          Se duce, se pierde-n zare...


                          Pana ajunge în  MARE.


SORIN:          Aunci, de ce calea ne aţii?         


                      Mila n-ai!… Suntem copii.


LACUL:            (zâmbind, zeflemitor)


                      Ce să spun, şi meritati!…


                       Mai bine mă ascultaţi:


                      Pârâiaşele din munte,


                       La Izvor vin să-l asculte,


                      Iar el, bun... cu suflet mare,


                      Le ia, le duce la vale...


                      Le trece munţii şi-aleargă


                      Până în câmpia largă. (sfătos)


                      Câte stânci n-a sfredelit,


                      Pietrele-a rostogolit…


                      A căzut peste cascadă;          


                        Cine a putut să-l vadă,


                        Şi de milă să îi creadă,


                        Lacrimi multe a varsat...


                        Până să ajungă-n Lac.


                        Eu sunt LACUL cristalin,


                        Noi prin apă ne-nfrăţim,


                        Iar Râul...  tată  ni-i,


                        Inţelesu-m-aţi, copii?


    BOBIŢĂ:        Te admir, dar ce-i cu tne?


                       Nu-nţeleg ce ai cu mine!...


                       Dacă zici c-ai suferit...


                       Pentru ce te-ai înrăit?


Te rugăm să ne ajuţi!


Am trecut prin văii şi munţi...


Peste dealuri şi păduri,


Prin poieni şi prin genuni…


Pentru ce te-mpotriveşti,


                       Şi din cale ne opreşti?


LACUL:           Unde mergeti, ce cătaţi?


                       Vreţi pe Dana să i-o luaţi!…


                       El mi-a spus să va opresc,


                       Şi de-aici nu mă clintesc!


L-auziţi cum îmi vuieşte...


Printre stânci se prăvăleşte;


                       De n-ascult, mă pedepseşte.


                       Chiar mă poate ocoli,


                       Pot seca... şi pot muri.


(urlă furios) Să nu credeţi că glumeste?


De vă las, mă părăseşte.


Mă opun să-l urmăriţi,


                       Să plecaţi... că o păţiţi!


                             Numai de IZVOR ascult;


                             Gata, am vorbit prea mlt...


                             Vorba fratelui respect;


                       Nu-i normal, c-aşa e drept,


                       Dacă şi voi ascultaţi,


                       De necazuri îmi scăpa...


                       Acum nu mai alergaţi


                       Şi de mine vă rugaţi


                       Să vă las, să vă ajut...


                       Nu cumva cereţi porea mult?!...


COSTEL:           Eşti bătrân, bine poţi face...


                       (rugător) Fii bun, lasă-ne în pace.


LACUL:            (râzând, se miră)


                       Ce să zic, şi meritaţi!...


                       De bunica-mi ascultaţi?


                      (cu glas părintesc)


                       Vreţi pe Dana s-o găsiţi?


                       Greşesc eu, aţi fost cuminţi?...


SORIN:          Moşule, rămân uimit...


                       Ca bunica ne-ai vorbit;   


                       Dar atunci... fratele tau,


Pentru ce-i aşa de rau?


Sora mea cu ce-a gresit!...        


Doar puţin s-a răcorit;


Hoţu, -atât a aşteptat…


Surioara mi-a furat. (mică pauză)


                       Mărit Lac, văd că ai mintea-ntreagă...


                       Mă-nţelege, surioara îmi e dragă!


                       Fără ea nu plec acasă...


                       Hai, îndura-te, ne lasă


                       Să trecem căt e lumină;


                       Ai şi tu un pic de milă!


POVESTITORRUL: Lacul este furat de un somn liniştitor, numai clipocitul undelor se aud cum lovesc malurile, iar la orizont începe să se ridice  Luna, zâna nopţii îmbrăcată-n strai de argint.


TOTI:              Te rugam, te mai gandeşte!...


COSTEL:          Doarme, su pungaşul ne pândeşte?...


BOBIŢĂ           (pentru el) Lacul de nu se trezeşte,


                       (tare)Iar Luna de ne zâmbeşte,


În pădure s-alergăm


Şi liane să rupem,


Frânghie o să făcem...


Dincolo o să trecem.


SORIN:           (îi tremură vocea ) 


                       Izvorul... oare, unde se opreşte?


LACUL:            (somnoros) Vedeţi voi Râul în zare?


                   El e fratele mai mare,


                   Pe  Izvor  îl ia cu el


                   Şi mi-l duce frumusel


                   Pana-n Marea-nvolburată....   


FLORICA:         Vai, vai, Dănuţa este furată!...


                      Cum mai poate fi salvată?


BOBIŢĂ:          Lacule, fii bun, te culcă!…


                       Ce-ţi trebuie ţie muncă?


                     Noi trecem, nu ne-ai văzut;


                     Te rugam! Ai priceput?


                     Izvorul nu va afla...


                     Toată lumea va tăcea.


LACUL:            Cum să dorm cand vântul bate


                       Şi-mi mişcă undele toate? (îi e frig)


                       Când de pază am fost  pus,


                       Fratele IZVOR mi-a spus:


                       “Pui de om să nu mai treacă


                       Nici înot şi nici în barcă!”


BOBIŢĂ:          (scoate un fluier şi suflă în el)


                       Frate Pann, vino-n pădure,
                       Al meu Fluieraş îţi spune:


                       „Te aştept să mă ajuţi!...”


SORIN:           ...Suntem aşa necăjiţi.


PANN:             Vai Bobiţă, ce minune!…


                       M-ai chemat? Sunt lângă tine.


SORIN             Prieten drag, bine-ai vent!


PANN:                Am ghicit, v-aţi rătacit?                              


                         Bine ca ţi-ai amintit! (mica pauză)


                       Noaptea dacă vă prindea,


                       Cine vă mai ajuta?!...


BOBIŢĂ:          Frate bun, îţi spun cinstit,


                       Nicidecum n-am rătacit...


                       Vrem să prindem Râul care;


                       Îl observi în depărtare?


SORIN:            Este-un hoţ la drumul mare:


                       Pe Izvor... mi l-a-nvăţat;


                       Este cel ami vinovat!...


                       Surioara mi-a furat.


BOBIŢĂ:          Pe Danuţa ne-a răpit...


SORIN:           Doamne,-s tare necăjit!...


BOBIŢĂ:          Lacul ne-a oprit din drum;


               Dacă nu-l trecem acum,


               In noaptea asta dispare...


               Intră cu Dănuţa-n Mare.


PANN:             LACUL,  spui ca v-a oprit?


                       Moş batran, afurisit...


BOBIŢĂ:          Panne drag, tu nu mă crezi?


PANN:             Stai puţin şi ai să vezi.


                       (începe să cante din nai)


                   Pe Vânt am să-l bag în sac,


                   O să-l culc pe moşul Lac,


                   Că-i hain... şi nu mă-mpac;


                   Prea mult îşi face de cap! 


                   (Lacul începe să se liniştească,


                   cască, adoarme ca prin farmec)


SORIN:           (bucuros, bate din palme)


                       Uite că-i venişi de hac!...


                       Vânt nebun, te-ai liniştit...


                       Iar mos Lac a adormit.


PANN:             Adormi vântul şi valul,


                       Moşul Lac e-tins cât malul;


                       Peste Lac acum treceţi,


                       Fară frică, dacă vreţi.


BOBIŢĂ:          Frate Pann, îţi mulţumesc,    


                       Eşti isteţ şi te iubesc!


                       Bunicuţei am să-i spun


                       Ca tu eşti atât de bun…


SORIN:           Panne, de nu te găseam,


                       Noi aicea înnoptam...


                       Şi pe Dana o pierdeam.


TOŢI:              Dragă Pann, îţi mulţumim!


                       Cât vom fi, te pomenim


                       Că ne-ai fost de ajutor…


PANN:             Treceţi Lacul, binisor...


                       Aveţi grijă, (şoptit) nu-l treziţi...


                      (către copii)


                       Iar de-acum... să fiţi cuminţi!


SORIN:           Bobiţă de nu era...


                       Cine oare ne salva?!...


BOBIŢĂ:          (pentru el) De mine cin’ se-ngrijeşte


                         Hrană bună-mi pregăteşte,


                         Mă iubeşte şi-mi vorbeşte...


                         Fapta lui se răsplăteşte.


                       (copiilăr) Simplu, nu? Vă trag la mal.


SORIN:           Doamne!... nici nu mă gândeam.


BOBIŢĂ:          Prieteni dragi, hai să pornim


                       Şi liane să găsim!...


                       O frânghie să-mpletim.


POVESTITORUL: Vantul l-a rugat pe isteţul Pann să-l scoată din sac, şi odată văzut liber  şi-a domolit bataiile aripilor şi a coborat frumuşel pe luciul apei să se odihnească. Bobiţă cu Sorin, Floarea şi Costel au alergat în padure să culeagă liane, din care vor impleti o frânghie lungă, căt este lăţimea  Lacului.


                                          Liane multe-au găsit,


                                          Şi frânghie-au împletit.


                                          De un cap au agăţat


                                          Butuci din lemn uscat,


  Iar Bobiţă s-a-nhămat,


  Frânghia a-nfăşurat


  De la capătul opus,


  Şi-i gata să zboare-n sus.


BOBIŢĂ:             Repede! Grabiţi, grăbiti!…


                       Franghia să mi-o-mpletiţi.


                      Timp nu este de pierdut;


                      Dragii mei, aţi priceput?


                       Gata, gata-am termin


                       (pauza prelungită)


                       Foarte bine aţi lucrat.


                       Fiţi atenţi, ochii la mine:


                       Treci la cârmă, hai Sorine!       


                       De frânghie te ţii bine...


                       Când o trag uşor la mine.


SORIN:           Foarte bine!… Foarte bine!!!


COSTEL:            Cu Bobiţă-am reuşit...


                       Pe butuci am şi pornit!


BOBIŢĂ:          Cum am s-o trec peste Lac...


                                  Fără seminţe-n stomac?


                                  Este grea şi îmi e foame;


                                  Sorinele, mai ai boabe?


                                  Ce mă fac?… (tare)


                                  Sunt mort de foame!!!...


SORIN:           (începe să fluiere dintr-un caval)


                       Hocus, pocus!…Veveriţă,


                       Dă-i alune lui Bobiţă!           


VEVERIŢA:        Sorin de nu ma chema,


                         Bobiţă ce mai manca?...


                       Doar cavalul femecat


                       Peste dealuri m-a strigat           


                       Să pun în traistă alune –


                   Pe alese: coapte, bune…


                   Bobiţă să le mănânce,


                   Să poată frânghia duce.


                   Să bată din aripioare,


                   Peste Lac cu ea să zboare.


                   Prieteni, spargeţi la alune,


                   De-ale mari şi de-ale bune!...


                   Hai munciţi, munciţi degrabă,


                       Toata lumea face treabă!


                       Ia Bobiţă şi mănâncă,


                       Puteri prinde, c-ai de muncă.


                       Luaţi şi voi, dar să gustaţi;


                       De vreţi să vă săturaţi…


                       Nu-s de-ajuns, asta s-o ştiţi,


                       Va rog, economisiţi!


                       Lui Bobiţă să-i ajungă


                       Că-mi are atat de muncă...


                       Ia Bobiţă de mănâcă!


BOBITA:          E de-ajuns, m-am săturat...


                      Cu franghia m-am legat;


                      Acum Lacu-l trec in zbor;


                      Multumesc de ajutor!


 SORIN:          Franghia va ridica...


                       Şi peste LAC  va zbura.


VEVERIŢA:        Uite-l ce putere-mi are!...


                       Cum bate din aripioare


                       Şi la mal pe toţi îi duce; (mirată)


                       Dar ce văd!... că îmi fac cruce:


                       Un baiat înalt şi dulce?


                       N-are cioc, are guriţă...


                       Nici penet şi nici codiţă.


                       Doamne, Doamne... ce băiat!


                       Cine mi l-a fermecat,


                       In colivie să stea?            


                       Nu ştiu, poate voi afla...


                       De nu uit, am să vă spun;


                       Acum va urez: Drum bun!


                       S-o salveze pe fetiţă...  


                       Viteazul nostru Bobiţă.


TOŢI:              Ura, uraaa, -am reusit!!!...


                       Şi nimica n-am păţit.


                       Lacul doarme linistiT.


                       Ce frumos l-a pacalit.


BOBIŢĂ:          Priviţi dragii mei, priviţi...


                       Uite-acuma reuşiţi,


                       Pe Dănuţa s-o găsiţi.


                       Nu mai staţi, va rog, grabiţi!


                       Uite-o barcă, hai s-o luăm...


                       Şi în grabă, cât putem,


                       Să vâslim neîncetat,


                       Pană nu s-a-ntunecat.


                       Daţi din mâini, vâsliţi, vâsliţi!


                       Prieteni dragi, nu vă opriţi.


                       Hăi rup!… unu, doi şi trei,


                       Tineţi ritmul, dragii mei!


                       Respiraţi, respiraţi!…


                       Pe gură aerul daţi.


                       Nu trebui să obosiţi...


                       Uite, -acuma reusiţi.


                       Hai să-o prindem, hai grabiţi!


                       Ce fac ai vostri parinţi? (dojenitor)


                       Cât sunt ei de necăjiţi,


                       Supăraţi şi amărâţi...


                       Că nu ştiu unde-aţi plecat;


                       Doamne, cât i-aţi supărat!…


SORIN:           Nu i-am supărat, n-am vrut...


                       Eu din curte n-am ieşit;


                       Doar cheia i-am arătat...


                       Recunosc, sunt vinovat.


BOBIŢĂ:          Dacă voi sunteti uniţi,


                       Sigur o să-mi reuşiţi.


                       Hai vâsliţi, vâsliţi, vâsliti!..


                       Trebue să reuşiţi.


TOŢI:              (cu cantec vesel) Hei rup!.. vâslim,


                       Vâslim, vâslim..., nu obosim.


                       Îi ajungem de grăbim.


                       Vâslim, vâslim... suntem uniţi!


                       Avem muşchii oţeliţi.


                       (schimbare de ritm)


                       Preteni suntem, nu cedam,


                       Pe Dănuţa o salvăm!


                       Ura, uraaa!… Noi zburăm!!!…


                       Pe Dănuţa o vedem, vedem!!!...


                       Nu mai vrem să o pierdem.


                       (chiot prelung)


                       Cu Bobiţă căpitan!...


                       Comandantul suveran:


                       El cârmeşte, noi vâslim…


                       Gata, gataaa… reuşim!


                       Ura, uraaa, am învins!!!


                       Mult a fost, dar tot i-am prins.


IZVORUL:        (grav) Bobiţă, eu mă predeau.


BOBITA:          Te-am invins!…Pe Dana, -ţi iau.


                       Ce-ai crezut, Izvor hain…


                       Ca ne scapi, nu te găsim?


                       Pe Danuţa ne-ai furat,


                       Şi spre  Râu  ai alergat...


                       S-o predai ca un talhar?


                       Izvor prost, n-aveai habar


                       Ca noi suntem toţi uniţi,


                       Şi nu ne lăsam mintiţi.


SORIN:           Ne-aşteaptă, -ai noştri parinţi...


                       Râul, Râul... ce-a crezut,


                       Ca nu poate fi-ntrecut?


                       Ne-a crezut că suntem mici?


                       Priveşte, suntem voinici!


                       Şi bătuţi noi nu ne-am dat –


                       Pe Danuţa am salvat.


COSTEL:          Inţelegem, sunteţi fraţi,


                       Dar e timpul sa-nvăţaţi:


                       Cu noi să nu va jucaţi!


BOBIŢĂ:          Noi va spunem: Nu uitaţi,


                       Copii să nu mai furaţi!


                      (cu vocea sugrumată de emoţie)


                       Daniela, mâna, -ntinde             


                       De mijlocel mă cuprinde…


                       Unu! Doi! Hai, sus în barcă,


DANIELA:        Vai Bobiţă!... Sunt salvată?


                      În viaţa mea n-am să plec…


                      Doamne, puteam să mă-nec!


SORIN:           Vezi!... dacă-ai fi gândit?


DANIELA:        Recunosc… Sorinele, am greşit.


BOBIŢĂ:             Vesel sunt că te-am găsit. (grijuliu)


                      Noaptea se lasă îndată,


                       Şi bunica ne aşteaptă!…


                       Nu mai vreau să rătacim,


                       Fuga, fuga… să grăbim!


TOTI:                  Ura, ura…să pornim!


                       Nu-i timp să mai zăbovim.


                       Daca Lacul s-ar trezi,


                       Ursul dacă ne-ar pândi…


                       Noi, pe unde-am ocoli?


BOBIŢĂ:          (liniştindu-i) Acum... totul va fi bine;


                       Grabiţi, luaţi-o după mine!


TOŢI:              Victorioşi, victorioşi!…


                       Ne întoarcem glorioşi


                       Am invins, am învins


                       Pâraul,  Lacul,  Izvorul,


                       Râul si pe moşu’ URS. (ritm săltăreţ)


                       Bobiţă ne-a ajutat!...


                       Pe Dănuţa am salvat.


                       Victorioşi, victorioşi !...


                       Ne întoarcem glorioşi


                       Spre casă pornim, laaa, la-la-la!


                       Cu părinţii ne-ntâlnim,


                       Şi de-acum nu mai greşim.


                       Bobiţă, noi te iubim,


                       Bobiţă, te preţuim!…


                       Ura, uraaa!… Te urmăm,


                       Te urmăm, te urmăm!...


                       Înspre casă ne-ndreptăm.


 


                   C o r t i n ă    m u z i c a l ă. 


         


 


                                     Tabloul IV


 


     


POVESTITORUL:  Bunica Neta îi aşteaptă în faţa casei cu sufletul la gură.


Se plimbă   agitată şi oftează cu naduf, în timp ce eroii nostri vin cântand


voioşi că au salvat-o pe Daniela.                        


NETA:                 Doamne, bine ca-aţi vent!


                       Unde, unde-aţi rătait?…


BOBIŢĂ:             Mama Netă, -am reuşit,


                       Pe Danuţa am găsit.


                      Dacă n-o prindeam pe ea,


                       Râu, -n Mare o ducea.


                       Izvorul, fratele lui:


                       Un talhar!... Ce pot să spui?


                       Pe Dănuţa a minţit...


Că-i aşa de-ndrăgostit


De fetiţe... cum e ea,


Că vezi, Doamne, i-ar plăcea


Să se joace-n apa lui –


La cotul Olteţului,


Cu Peşana se-ntâlneşte


Şi la vale mi-o porneşte.


COSTEL:          Şi cu unduiri dibace


A poftit-o: „Vino-ncoace,


Dacă de mine îţi place.


Apa mea e răcoroasă...


Vino să te fac mireasă!


Crăiasa Pădurilor,


Regina izvoarelor”


DANIELA:        În apă cum am intrat,


Nisipu, -ncet s-a mişcat,


şi-n valuri m-am scufundat. (pângând)


Mâna... Costel când mi-a dat,


Zău, nu ştiu cum m-a scăpat.


Hoţul de Izvor... m-a luat binişor,


Că atât îmi aştepta...


Când m-a pris în unda sa,


Ca pe-un fulg m-a ridicat


Şi cu mine a plecat... (din ce în ce ridică glasul, devenind nervoasă)


Doamne, ce m-am speriat!


L-am rugat, l-am implorat...


Dar el nu m-a ascultat.


Nici măcar nu mi-a vorbit;        


Inspre Râu mi-a alergat,


Izvor hoţ şi blestemat!


Şi aşa cum se-ndrepta…


În Olteţ se prăvălea,


Putere nu mai avea...


Pe valuri nu mă ţine;


Şi-un vârtej mă ameţea,


Că-mi ziceam: „De-acum nu scap


Râul îmi face de cap!...” (hohoteşte-n plâns)


Mă poţi crede, bunicuţă,


                       Că am fost aşa prostuţă?


NETA:             ... Linişteşte-te puţin,


                       Să-l ascultăm pe Sorin.


SORIN:              (de emoţie îi tremură din tot corpul)


                       Se ducea Dănuţa noastră...


COSTEL:          Zi de Marţi, mare năpastă.


SORIN:           Costele, să nu vorbeşti,


Că îţi spun: păcătuieşti!...


Cine mi-o striga de-afară


Şi-o-ndemna poarta s-o sară?


Tu cu Floarea, recunoşti?


COSTEL:          Dacă tu ne-nvinuieşti...(trist)


NETA:             (lui Costel) Nu te pun ca să plăteşti,


Dar e bine să-nroşeşti!...


(îl admonestează)


Tu, mai mare... ce îmi eşti,


Nu te-ai socotit, copile,


Că ce faci, nu este bine?


COSTEL:          Mă iertaţi?  (îi sărută mâna)


                       Cu plecăciune...


Scuze-mi cer, eu şi Florica...


(şi ea vine lângă bunica Neta, care o cuprinde în braţe, o mângâie pe cosiţe)


FLORICA:         Iartă-mă, te rog, bunica...


TOŢI:              Iartă-ne!!!... că am greşit,


                       Noi cu toţi v-am necăjit.


BOBIŢĂ:         ...Te rog să îi ierţi, bunica!


                       Pe Costel, Dana, Florica;


Sorinel, vină nu-mi are...


Merită o sărutare şi o dulce-mbrăţişare;


Dacă nu mă anunţa,


Daniela se-neca...


NETA:             (o dojeneşte cu blândeţe pe Daniela)


                       Vezi, dacă n-ai ascultat,


                       Câte necazuri ne-ai dat?


SORIN:              Bobiţă ne-a ajutat...


                       Ne-a condus, ne-a îndrumat.


                      Bobiţă de nu era,


                       Cine crezi c-o mai salva?!...


FLOAREA:          A zburat şi a vâslit,


                       Pe Martin l-a păcălit.


                     Lacul l-a trecut în zbor


                     Cu frânghia de picior.


COSTEL: Dacă-ai şti... câte-am păţit?


                       Dar Bobiţă a fost neobosit.


                 Şi în luptă foarte iscuţit:


                 Pe Izvor, tot el la-nvins,


                 Pe Danuţa el a prins…


                 Când în valuri se rotea;    


                 Că ţipa şi cu lacreimi ne ruga:


                       „Ajutor!… Ajutor! Mâna-mi daţi,


                       Veniţi! Veniţi, mă salvati! (bravând)


               Şi-a sărit Bobiţă,-n apă,


               Si-a urcat-o sus în  barcă…


SORIN:           Dragii mei, Bobiţă este...


                       (tare) Un erou demn de poveste.


                      (compătimitor) Dar e tare obosit,


                       Lacrimează, mi-a răcit...


                       Să-l lăsăm acum să stea


                       Chiar în colivia sa.


                       Hocus, pocus!…Treci la loc!


BOBIŢĂ:          Aţi avut, copii, noroc,


                       Iar Danuţa a-nvăţat...


                       Din câte mi-a-ndurat.


                          (autoritar) Pe bunica-a supărat,


                          Iar noi cât am căutat,


                          Şi câte-am întâmpinat...


                          Singură poate să spună:


                          Fapta ei, poate fi bună?


DANIELA:        Ce-am păţit, ce-am îndurat,


                       Şi greşit m-am comportat...


                       (aproape plângând)


                       Rău îmi pare!… De-acum ştiu…


NETA:                 Bine că nu-i prea târziu,


                      Şi pe loc seama ţi-ai dat; (o mângâie)


                      C-ai greşit, eu te-am iertat.


DANIELA:        La Izvor nu ma mai  duc!… (plange)


                           Bunicuţo, te ascult.  (foarte afectată)


                           Vai Bobiţă, am gresit! (se apropie)


                           Iartă-mă că te-am jignit.


BOBIŢĂ:             Draga mea, sunt ferict


                       Ca la mine ai vent...


                       Am uitat cum mi-ai vorbit.


                       Iar când stau în colivie,                                      


                       Grija la mine să-ţi fie.


                       Ai văzut, te-am ajutat,


                       Chiar dacă m-ai suparat.


                       Ce credeai că nu-mi plăcea,


                       Sa rămân în preajma ta?


                       Dacă mă luai cu tine...


                       Te-văţam numai de bine,


                       Si necazuri nu aveai,


                       Dacă tu mă ascultai.


DANIELA:       Dumnezeu să mi te ţie!


                       Ştiu, am făucut o prostie.


                       Bobită!... de nu erai,


                       Daca tu nu mă salvai,


                       Cu Izvorul mă lăsai,


                       Azi cu voi nu mai eram,


                       Şi în apă mă-necam...


                       Sorinel, fratele meu,                         


                       Te iubesc din suflet, zău!


                       Si pe voi, Costel, Florica;


                       Îţi sarut mana, bunica!


SORIN:           (vesel) Ia să-mi spuneţi clar şi tare,


                       Cine credeţi ca-i  mai mare:


                       Eu, Dănuţa sau Bobiţă?…


                       De ghiciţi, primiţi halviţă.


                       Lui Bobiţă-i dau grăunţe:                                  


                       Mei, dughie şi hamei…


                       Va iubesc, prietenii mei! (cântă)


                       Dragi ascultători, dacă nu ghiciţi,


                       Vă aştept să mai veniţi


                       Pe noi... sigur, ne găsiţi.


DANIELA:        De acum... (rar) suntem cuminţi.


NETA:              (cântă şi dansează cu ei)


                       In pădure pot pleca,


   Ei acasă... toţi vor sta.


   Dacă vreţi să vă jucaţi,


   Pe Bobiţă să-ntrebaţi:


                      „Ce e rău si ce e bine?”


                      El cu drag vă poate spune.


BOBIŢĂ:        (cântă) Dragi copii, eu v-aş ruga,


                      Ascultaţi de vorba mea:


                       „Focul, apa... nu-i de joacă;


                      Staţi, opriţi-vă la paortă!”


                       Sfatul meu de-l ascultaţi,


                       De necazuri n-o să daţi.


TOTI:             (cântand) Ne jucăm şi alergăm,


                      Pe bunica ascultăm.


                      Pe bunica şi Bobiţă...


                      Nu mai trecem de portiţă.


                      Şi cu toţi cuminţi suntem,


                      (rar, ton ridicat, hotărât)


                      Şi părinţii-i respectăm!!!…


SORIN:          Hocus, pocus!... hai Bobiţă,


                      Dai lui Sorin o guriţă?


BOBIŢĂ:           (din colivie) Iubire, iubire, iubire!


NETA:                (îi răspunde prin cântec)  


              Câtă fericire, câtă fericire!...


              Dragi copii, iubiţii mei,


              Tânără mă simt cu voi.


TOŢI:             Bunicuţă, te iubim!...


                      Şi-ai să vezi, nu mai greşim.


              


                         Cortina  muzicală


 


                       Î n  l o c  d e  e p i l o g:


 


    Aceasta poveste am scris-o in amintirea dragului meu BOBIŢĂ,  care mi-a fost ca un adevarat copil. M-a încantat cu minunata lui voce, m-a alintat cu  "Te iubesc, tăticule!  timp de opt ani de zile, apoi s-a stins şi a lăsat în sufletul meu o adancă tristete, şi nu cred că-l voi uita vreodata... Prea mult l-am iubit. Păstrez o casetă cu ciripitul lui dulce.


                                        


                                                  


 


Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite