Bufnița la cor, poezie de Petre Crăciun




O bufniță cu ochii vii


Ca ale nopților făclii,


Cântând destul de binișor,


S-a prezentat odat` la cor.


 


Directorul, ce căuta


Solistă nouă-n trupa sa


A observant-o repejor


Și l-a-ntrebat pe dirijor:


 


Maestre, după cum te știu,


Ești priceput și grijuliu.


Pe dânsa o cunosc demult,


Mai toată noaptea o ascult!


 


Te rog cinstit, părerea ta,


S-o angajăm? Ar merita?”.


Maestrul zice: ”Am s-o pun


Să dea o probă chiar acum!”


 


Și a cântat în graiul ei,


Cu mult aplomb și cu temei.


A fost așa convingător


C-a plâns cumplit întregul cor.


 


Iar dirijorul, curajos,


A intrerupt-o furios:


Ajunge, nu mai pot răbda,


Ce, vrei să moară careva?”


 


Atunci ”artista” a-nțeles


Că nu prea are de ales


Și a plecat, s-a îndreptat


Spre locul ei întunecat.


Toate drepturile rezervate: din volumul ”Primul zbor. Poezii pentru copii”, de Petre Craciun. Editura Zorio


 

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Personaje indragite

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite