Cățelușul friguros, de Vera Crăciun

Brrr, ce frig! Brrr, ce frig!

Iată, iarna a venit

Și mă strânge iar covrig!

S-a grăbit, n-a avut stare

Și iată, albă, apare!

Zboară fulgul mai-nainte

Ca să știu, să iau aminte,

Cușca să mi-o încălzesc,

Poate, poate-am s-o primesc!

Dar eu un cățel cuminte,

Care iarna frigu-l simte,

Îmi zburlesc a mea blăniță

Și ii spun dând din codiță:

- Ham! Sunt micuț,

Parcă-ți simt dorul,

Dar nu-mi răci botișorul!

Știu că iarna e frumoasă,

Albă, precum o crăiasă.

Fulgul ei, mică steluță,

Strălucește pe lăbuță…

- Ce folos?

- Doar nu e os!

Stai să vezi! Când se topește,

Ori afara viscolește,

Blana-i toată udă, rece…

Of! Mi-e teamă și nu-mi trece!

Brrr, ce frig! Brrr, ce frig!

Iată, iarna a venit

Și mă strânge iar covrig!