Cocoșelul preia ștafeta, poezie de Petre Crăciun




În gospodăria noastră
Așteptăm cu toții
Cocoșelul cel pestriț
Are mari emoții.

Mâine, chiar în zori de zi,
El va fi vedeta
Căci cocoșul cel bătrân
Îl predă ștafeta.

Face-ntruna vocalize
Cântă cucurigu
-Sper să-mi iasă cât de cât
Pân` se lasă frigu.

Noaptea vine imediat
Cocoșeul-i gata
Să cânte întregii lumi
Cum făcuse tata.

Pe la patru, de pe cracă
El coboară iute,
Și repetă-ntruna textul
Ca să nu îl uite.

Merge, iată, sub fereastră
Și se potrivește
Apoi cântă cucurigu
Până-nnebunește.

Cântă, cântă, cu simțire
Nici nu mai respiră.
Dar ce fac stăpânii oare?
De ce nu-l admiră?

Stă o clipă și începe
Iar cucurigeala
Uite că apar stăpânii...
Îl ia amețeala.

-Cocoșelule, băiete,
Ai talent, vezi bine,
Dar mă uit acum la ceas...
Nu îți e rușine

Să ne scoli la ora asta?
Încă este noapte...
Du-te în coteț la tine,
Vino pe la șapte!

Toate drepturile rezervate: din volumul ”Primul zbor. Poezii pentru copii”, de Petre Craciun. Editura Zorio

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Personaje indragite

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite