Cum vine toamna, de Mihaela Gudană
De pe deal, coboară-n grabă. Desenează flori de brumă Peste drumuri, peste humă. Infrățită-n nopți cu vântul Ce dezbracă și cuvântul, Ea –n tăcere strânge frunze De prin părul unei muze. Râde-n pomii din livadă, La amiază vrând s-o vadă Soarele mijind în jocuri, Printre mii și mii de locuri. Mai aduce ploaie-n geamuri Strânge frunzele pe drumuri Face noaptea cununițe De steluțe-n poienițe. Toamna vine- nfuriată, Cuprinzând iar lumea toată, Și se- așterne peste tot, Vreau și-n suflet ! Oare pot ? |
Categorii: |
|||
|
||||
|
Despre noi