Dacă ești un bun stăpân, de Alexandru Plăcintă
Merge greu, abea păşeşte, Că vorbeşte-ncet pe nas Şi se-nvârte-n grajd un ceas, Dar căpăstrul nu-l găseşte... Poate l-am luat în casă? Zise omu-ngândurat, Ori în cui l-am atârnat? Iar de nu-i – puţin îmi pasă! Cu drag poarta o deschide, Ne conduce la păscut, Iar că pasu-i mic, scăzut, De-asta omul nu decide. - Un om rău, dragă măgare, Vina ar fi dat pe noi Şi-o primeam noi amândoi! Dar stăpânu-i ca o floare... Şi în multe-multe toate, Şi în muncă, şi-n hodină E om bun din rădăcină E şi cult şi-i pe dreptate Ştii, măgarule, măi frate, Prelungi calul bătrân, El e cel mai bun stăpân, Să-aibă multă sănătate! * Bine e atunci când omul De e slab, ori e voinic E în vârstă, ori e mic, Dar îl poartă-n el pe Domnul! Că chiar calul şi măgarul Îl slăvesc pe omul bun Şi se tem de cel nebun, Ce îşi varsă-n toţi amarul.. |
Categorii: |
|||
|
||||
|
Despre noi