Floarea Soarelui Răsare, de Marin Moscu

Floarea Soarelui Răsare

Se învârte-ncet, stingher

După razele de soare

Ce s-arată sus, pe cer.

O albina, gospodină,

A plecat după nectar

Să aducă în stupină

Cel mai dulce, sacru dar.

A luat şi coşuleţe

După ea în lungul zbor

Să le umple cu bineţe

Şi cu polen gălbior.

În stupină e lumină,

Licuricii au pus faruri,

Zâmbeşte mama Regină:

Fetele se-ntrec în daruri!