Fraţii planetari, de Marin Moscu

Pe Marte e-o lumânare

Aprinsă ca un cilindru,

Acolo e jocul vieţii:

Marţienii înving vidul.

Se ştie că-n depărtare

Omuleţii, fraţii mei

Vor merge în Galaxie

Cu-ale Paştelui idei.

Eu le mulţumesc, fac semne

C-au luat de pe pământ

Crucea şi credinţa noastră

În Hristos, în Domnul Sfânt.

Nu mă miră că pe Marte

Vrem sa ne îmbrăţişăm,

Aşa numai cu credinţă

Viaţa-n Univers păstrăm.

Că şi ouăle vopsite

Cu sângele lui Hristos

Vor creşte, mereu vor creşte

Universuri de frumos.

Nu vom fi singuri vreodată,

Vom fi fraţii planetari

Aprinzând suflete-n Marte,

Lumânări cu flăcări mari!