Gândul bun şi poticneala, de Titi Nechita

Un căţel şi doi purcei

Umblând slobozi prin ogradă

S-au gândit, pe loc, tustrei

Să-şi facă autostradă.

Că şi ei s-au săturat

Să tot meargă prin noroaie;

Acum s-au emancipat,

Nu mai merg prin păpuşoaie!

Vor piste la biciclişti

Şi parcări amenajate,

Vor o lume ca-n poveşti,

Spaţii verzi şi suspendate…

Ce mai! Vor neapărat

Să schimbe a lumii faţă;

Vor tot drumul asfaltat

Astăzi, nu în altă viaţă!

Doar că gândul lor măreţ

S-a-ntâlnit cu poticneala.

Geaba ai planuri de preţ

Când munca e alandala!

Meşterii ce şi-au tocmit

Să le zidească lucrarea

Aveau normă la dormit

Şi contract cu nemişcarea.

Iată-i acum pe cei trei;

Abia de-i mai recunoşti!

Unul este moş Grivei,

De ceilalţi nu-ţi aminteşti!

Stau privind unii la alţii

Şi se-ntreabă ce-au greşit!

Cui s-aducă acuzaţii

Că drumul nu-i pietruit?!