Iepurașul știrb de Paște, de Mihaela Hură




Iepurașul alb de Paște
stă în iarbă, printre flori;
i-e cam somn și-ar vrea să caște,
da-i lipsesc doi dințișori.


Rolul lui, știm toți prea bine,
e s-aducă ciocolată,
iar el nu se poate-abține,
ia câte puțin din toată.


Acum cugetă că, poate,
rolul ăsta nu-i prea bun:
-Eu sunt iepure, măi frate,
nu mă cheamă Moș Crăciun.
Moșu' poate, vasăzică,
să mănânce ce vrea el;
eu sunt o ființă mică,
mie dați-mi morcovel.
Nu vă spun decât o dată:
nu e drept să-mi ceară toți
s-aduc munți de ciocolată
la copii și la nepoți!
S-o ia Moș Crăciun pe toată,
că e mare cât o șură;
eu vreau varză și salată,
că rămân fără dantură
și, dac-am ajuns eu, iată,
vai de lume, știrb și trist,
vine cineva vreodată
să mă ducă la dentist?


Gata, nu mai merge, basta,
vreau să-mi schimb comportamentul!
Dacă nu pricepeți asta,
transformăm regulamentul:


Moș Crăciun s-aducă ouă
și puiuți de ciocolată,
iar de Paști v-aduc eu vouă
varză, morcovi și salată.

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Personaje indragite

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite