Lecţia lui Dănuţ, poezie de Mihaela OanceaCastorul Dănuţ, Acum, pe tipsie, N-are ce s-aştearnă Din bucătărie. Şi e trist hoinarul, Că Rita, vecina, Plăcinte cocea, Poale-n brâu, fursecuri, Toate aurite Şi-aşezate-n vase Încă aburinde. Una nu-i dădea! Cât de rea! veţi zice, Însă, nu-i aşa! Castorul Dănuţ Era leneş mare, Fără supărare... Când fu arşiţă afară El, ferit, sub o umbrelă, Ronţăia nişte cireşe, Şi picta în acuarelă. Când se coapse grâul, El n-a ajutat; Cu rucsacu-n spate, Doar a colindat. Îşi facea de lucru, Vara-n ţarc, pe seară? Da caprei lucernă Ori trifoiul dulce? Grijea el de vite, În şopron, pesemne? Şedea şi visa, Prindea licuricii, Cânta şi dansa! I-a cerut o dată Rita ajutorul Şi-a fugit, vezi bine, De arat ogorul. Când Rita culese, Singură, în toamnă, Toată via dulce, A stat de pomană. Nu-i cinstit, altminte’ Să-l înveţe minte Ca Danuţ s-ajute, Să fie cuminte? |
Categorii: |
|||
|
||||
|
Despre noi