Motanul Descălţat, poveste în versuri de Petre Crăciun
Personajele din carte, Prinţi viteji şi Feţi-Frumoşi, Îl invită să se lupte Cu balauri fioroşi. Dup-o lungă socoteală, Ne anunţă pisiceşte: – Basmul lui Perrault e straşnic. Cred că mi se potriveşte. De acum, mai zice dânsul, Să nu spuneţi c-aţi uitat: Nu mai sunt... mda, Pată Albă, Ci... Motanul Încălţat. Ionică, dintr-a opta, Bunul lui stăpân, fireşte, Îl măsoară din privire Şi atent îl cântăreşte. – Tu, stăpâne, să te bucuri Căci îţi spun fără aviz: De-acum te numeşti Carabas Şi vei fi... Ghiceşti? Marchiz! Dar... ”marchizul” Ionică L-a privit cu nepăsare: – Eu rămân să scriu la mate, Iar tu, du-te la plimbare! Important, motanu-ncalţă Cizmele roşii ca focul Şi porneşte de acasă, Ca să-şi caute norocul. Se gândeşte Încălţatul: Încotro să o apuce? Dar priviţi, minune mare, Cum ajunge la răscurce, Cizmele-i arată drumul Erau cizme fermecate Care îşi conduc stăpânul Pe cărări înmiresmate. Azi la curtea-mpărătească Este mare sărbătoare Împăratul coace pâinea, Pune vinul la răcoare Şi anunţă pretutindeni: – Fata mea, prinţesa Greta Se mărită. Să se ştie Din Olanda, până-n Creta. – Miau, se gudură pisicul Şi miorlau, la o adică, Eu ştiu cine e alesul Şi vi-l spun fără de frică: E Carabas, le şopteşte, Un marchiz din România... Nici nu ştie unde-ncepe Şi se termină moşia. Curtea freamătă de-odată, Iar Motanul Încălţat Pleacă să-l aducă iute Pe marchizul lăudat. Iată, vine Ionică, Cu o carte şi-un caiet. – Unde sunt, ce lume multă? Este oare vreun banchet? Împăratul îl priveşte Cu un aer secular. – Măi, motane, dar... marchizul... E cam mic! Nu e şcolar? – Sunt şcolar, răspunsul vine Tocmai învăţam la mate, Când motanul mă răpeşte Şi m-aduce-aicea, frate! Greta înţelege iute Şi devine vorbăreaţă: – Ştiu, e greu să-nveţi la mate... Vrei o gură de dulceaţă? Motănelul se ascunde La iuţeală sub o nalbă: – Eu... n-am nicio legătură Şi mă cheamă... Pată Albă. – Ieşi de-acolo, măi, mârtane, Îl pofteşte împăratul. Iar de-acum să iei aminte: Nu vei părăsi palatul, Până când, povestea-ntreagă N-o înveţi pe dinafară. Cizmele rămân la mine Şi ne mai vedem pe seară... Uite-aşa, amicul nostru S-a dus iute la-nvăţat Alftel, riscă să ajungă Vai... Motanul Descălţat! Din volumul ”Primul zbor”, Ed. Zorio 2014. Toate drepturile rezervate |
Categorii: |
|||
|
||||
|
Despre noi