Pe-un câmp mare, însorit, poezie de Alexandru Plăcintă

Pe-un câmp mare, însorit

Un cais a înflorit.

Floarea lui pare ciudată,

Poate ştiţi cum ea arata?

E firească, dar luceşte

Ca safirul din poveste

Şi culoarea ei albie –

E mai mult trandafirie.

Iar mireasma-mbătătoare

De la astă dulce floare…

Peste tot se răspândeşte

Cu drag lumii îi vorbeşte –

Că pe câmpul însorit,

Un cais a înflorit.

Şi e o nevoie mare…

Că e mult polen în floare.

Unde-i buna albinuţă,

Cu vestita coşărcuţă?

Dar şi vântul cel uşor

Ce munceşte cu mult spor?

Auziră-acea chemare

Şi-i dădu ei ascultare

Că de ani Natura-mamă

I-a-nvăţat să-şi dee seamă –

Pomu-n floare fără-albină

Parcă n-are rădăcină

Iar dacă-ar lipsi şi vântul

Ar fi gol întreg pământul…