PISTRUI, de Marilena Trifan




În oglindă se iţeşte
Şi surîde ştrengăreşte
Chipul meu cu ochi verzui
Şi pe nas mai mulţi pistrui.
Lumea-mi zice roşcovan
Sunt mai straşnic, an de an,
Toată ziua născocesc
Boroboaţe, le iubesc!
Mama-mi zice-adeseori,
Când ‘nalţ larma pân’la nori:
,,-Puiul meu cuminte nu-i,
Hop! Mai uite un pistrui!...”
Stau, mă mir şi tot socot
Să apară, cum de pot,
Tot atâtea puncticele
Câte pozne, fapte rele!...
Împing masa, sparg o cană,
Târâi mâţa chiar de blană
Rup hârtii, fac avioane,
Din umbrele lampioane,
Sar prin paturi, pe saltele,
Zac pe jos cărţile mele,
Mai apoi, de oboseală,
Vărs sticluţa cu cerneală!
Mama vede toate, toate
Şi mă ceartă, cu dreptate,
Dar în colţul gurii sale
Un surâs se-ntinde-agale...
...
Nu-mi dă pace-un gând hai-hui,
Chipul ei, cu mulţi pistrui,
Însemnează, văd eu bine,
C-a facut pozne, ca mine?

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite