Ploaia, poezie de Petre Crăciun




Se adună nori de ploaie,


Umplu cerul de catran.


Speriat de-aşa furtună,


Miorlăie un biet motan.


 


Primii stropi încep să cadă.


Panica e tot mai mare.


Ca să îşi salveze pielea,


Fug cocoşii la-ntâmplare.


 


O găină, mai rotundă,


Se împiedică de zor


Şi în gând blesteamă aprig:


Cot-co-dac, urât decor!”


 


Câinele, se vede treaba,


Din pornire părintească,


Îşi împinge căţeluşii


În coteţ, să nu răcească.


 


Doar bobocii unei raţe,


Bucuroşi că, iată, plouă


Ţopăie într-o lăbuţă:


Vom avea băltoacă nouă!”


 


Poezia face parte din volumul Taina ghemului de ață. Ilustratie de Nicolae Tonița. Reproducerea numai cu acordul autorului


 


 

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Personaje indragite

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite