Potrivirea sorţii, de Marin Moscu

Nu doarme, dar visează dulce

Un înger care îl mângâie,

În suflet raza îi aduce :

Miros de pască şi tămâie.

Se sprijină, o, prima dată,

În firavele lui picioare

Şi fuge spre altar să vadă

Lumina vieţii dătătoare.

„Hristos a înviat!” s-aude,

Îi curg în barbă lacrimi lungi,

A fost bolnav, dar nu-i sunt crude

Cuvintele rostite-n rugi.

Lumea se miră, vrea să prindă

Cu lumânări slujba cea mare,

Prin rugi în inimă îi intră

Hristos cu darurile sale.

Credinţa-acum e lucru cert,

Lumea-n iubire este alta:

O cruciuliţă prinsă-n piept

Îi potriveşte, Doamne, soarta!