Prima ninsoare, de Nicolae Rotaru

Din cer, la căderea nopţii,

Iarna îşi arată colţii,

Un dulău sur şi turbat,

Latră-n geamuri neîncetat.

Pişcă de te-aşezi covrig,

Cu caninii săi de frig,

Şi te taie, dacă treci,

Cu-ascuţiş de turţuri reci.

Asta-i iarna, câine rău,

A venit cu ger din nou,

Dar are şi nea de vată,

Iarnă grea ş-adevărată.

Eu tot n-o să stau în casă,

Chiar de e vremea câinoasă,

Vreau să-not şi să se vadă

Că sunt un pici de zăpadă,

Puşti ce-i zice piticot,

Neînfricatul din omăt,

Care număr fulgii moi,

Aşteptându-vă pe voi!

26.10.2014, La un Sânedru cu barbă albă