Pui de pupăză cuminte, poezie de Petre Crăciun

Are pupăza doi pui,

Dar nu sunt cuminți de loc.

Biata pupăză ia foc:

Când e unul, altul nu-i.

- Pu, pu, pu, unde v-ați dus?

Întorceți-vă aici.

Este ora pentru masă,

Am vânat trei gâze mici.

Puiii veseli chicotesc

Din frunzișul răcoros:

- Ne-am ascuns, e-așa frumos,

Să ne cauți, te poftesc!

În copacul luminat

Puiii-și caută de joacă.

Pân`se vede, sub o cracă,

Soarele la scăpătat.

Morți de foame, cei doi pui

Plâng spre mama lor, vai, vai:

- De mâncare să ne dai

Nu suntem ai nimănui!

- Dragii mei, să luați aminte

Și mereu să m-ascultați.

Voi sunteți, să nu uitați,

Pui de pupăză cuminte!

Din volumul Primul zbor. Poezii pentru copii, de Petre Craciun. Toate drepturile rezervate