Recreaţia grădinii, poezie de Titina Nica Ţene

Când mă duc eu în grădină

între legume şi flori

mi se pare, deseori,

că-i o linişte deplină.

Insă… am surprins odată

trei legume cum se ceartă;

nu cu un scop oarecare

ci aşa, de la distanţă,

o legumă cu o floare

ca să-şi deie importanţă.

Şi era grădina toată

numai o vibraţie,

cred că şi ea, ca la şcoală,

avea… recreaţie:

Gata! Luaţi o pauză!

strigă-n cor toţi năstureii,

pentru această cauză

par să sune clopoţeii.

Cum sta varza în grădină

ca o barză-ntr-un picior

şi rotată în lumină

le vorbi suratelor:

Uite! Mi-au crescut în soare

frunze mari ce-aduc răcoare

nu ca voi, ce dezvelite,

staţi în soare ameţite,

iar eu stau şi mă socot

c-o să vă uscaţi de tot.

- Nu mai spune, zise macul,

înroşindu-i-se capul.

Chiar de stăm noi în lumină,

sare o floare de sulfină,

dăm polen pentru albină,

însă frunza ta cea creaţă

e tocată pentru raţă.

- Ne lipsim de aşa părezenţă,

zise tare pătrunjelul,

ca să iasă-n evidenţă.

Intr-un colţ, o sunătoare

a zvârlit seminţe-n soare

cu un fel de… pocnitoare.

Hop, rochiţa rândunicii

i se adresă furnicii:

- Ia, mai coborâţi şi voi,

toată ziua staţi pe noi!

Iar de lângă stâlpul porţii,

speriată, o lalea:

Imi treziţi regina nopţii,

dacă nu veţi înceta!

Gura leului, stăpână,

cum e ea peste grădină

zise, numai într-o doară,

ridicând în vânt o nară:

Potoliţi-vă, vă rog!

Şi-ntr-o clipă încetară.