Recreaţia grădinii, poezie de Titina Nica Ţene![]() Când mă duc eu în grădină
între legume şi flori
mi se pare, deseori,
că-i o linişte deplină.
Insă… am surprins odată
trei legume cum se ceartă;
nu cu un scop oarecare
ci aşa, de la distanţă,
o legumă cu o floare
ca să-şi deie importanţă.
Şi era grădina toată
numai o vibraţie,
cred că şi ea, ca la şcoală,
avea… recreaţie:
Gata! Luaţi o pauză!
strigă-n cor toţi năstureii,
pentru această cauză
par să sune clopoţeii.
Cum sta varza în grădină
ca o barză-ntr-un picior
şi rotată în lumină
le vorbi suratelor:
Uite! Mi-au crescut în soare
frunze mari ce-aduc răcoare
nu ca voi, ce dezvelite,
staţi în soare ameţite,
iar eu stau şi mă socot
c-o să vă uscaţi de tot.
- Nu mai spune, zise macul,
înroşindu-i-se capul.
Chiar de stăm noi în lumină,
sare o floare de sulfină,
dăm polen pentru albină,
însă frunza ta cea creaţă
e tocată pentru raţă.
- Ne lipsim de aşa părezenţă,
zise tare pătrunjelul,
ca să iasă-n evidenţă.
Intr-un colţ, o sunătoare
a zvârlit seminţe-n soare
cu un fel de… pocnitoare.
Hop, rochiţa rândunicii
i se adresă furnicii:
- Ia, mai coborâţi şi voi,
toată ziua staţi pe noi!
Iar de lângă stâlpul porţii,
speriată, o lalea:
Imi treziţi regina nopţii,
dacă nu veţi înceta!
Gura leului, stăpână,
cum e ea peste grădină
zise, numai într-o doară,
ridicând în vânt o nară:
Potoliţi-vă, vă rog!
Şi-ntr-o clipă încetară.
|
Categorii: |
|||
