Rugăminte pentru doamna învățătoare, de Petre Craciun




Vacanța s-a sfârșit pe negândite
Începe școala și mă bucur tare
Colegilor am să le dau binețe
Și-am să le spun ce bine-a fost la mare.

Îmi este dor de Sergiu și de Marcu
Și chiar de Geta, fata cu fundiță
Pe care-o necăjesc în reacreații
De când eram colegi la grădiniță

Ce multă lume este-n curtea școlii.
Învățătoarea ne adună-afară.
Îmi pare mie sau colegii noștri
Au mai crescut în lunile de vară?

-Bine-ați venit, ne spune doamna Preda,
Citesc la voi o vie nerăbdare
Acum intrăm în sălile de clasă
Și facem la iuțeală o... dictare.

-Mai stați puțin, ridică Sergiu mâna,
Dictare astăzi? Parcă nu se cade...
Mai bine povestim de peste vară,
Căci noi vă știm o doamnă cumsecade.

Iar doamna Preda, cum îi este felul,
De rugăminte nici nu vrea s-audă.
Ne pregătim cu toții de dictare,
-Ce doamnă aspră! Cât este de crudă”

Toate drepturile rezervate: din volumul ”Primul zbor. Poezii pentru copii”, de Petre Craciun. Editura Zorio

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Personaje indragite

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite