Rugămintea stropului de apă, de Ana Maria Gîbu

Firul ierbii frumos creşte

Şi tot crângul înverzeşte

Mărul creşte roşu în pom

Zemos, dulce, pentru om.

Păsări vesel ciripesc,

Cu apă se primenesc.

Peştele zglobiu înoată

Tăind apa ziua toată.

Eu mă scald în apa mării

Şi admir în largul zării

Cum apare tot mereu,

După ploaie un curcubeu.

Şi girafa cată apă,

Zilnic vine şi se-adapă.

Câte-un strop bea mica floare

Şi-apoi creşte drept spre soare.

˝Spăl şi rufe, sting şi focul˝

Ne-aminteşte zilnic stropul.

˝Eu dau viaţă la izvoare,

La câmpii, păduri, ponoare.

Ţie, pentru sănătate,

Vreau să-ţi dau ape curate.

De aceea, bunule om,

Eu acum vin şi te rog:

Lasă-mi apele curate,

Limpezi şi neîntinate.

Tu m-ajuţi ca să trăiesc

Şi eu o să-ţi muţumesc!˝