Tristeţi de toamnă, de Titi Nechita

Din frunzarele uscate

Ploaia şi-a făcut gheţuş,

Iar prin ramuri dezbrăcate

Vântul cântă din arcuş.

Pe la margini de coline

Nori de ceaţă străjuiesc,

Printre crestele alpine

Şi pustiurile cresc.

Poteci pline de noroaie

Te întâmpină prin sat,

De pe case curg şiroaie

Norii ce s-au îmbufnat!

Viile îngălbenite

Freamătă pline de dor,

De poveri au fost golite…

Tristă-i iarba din răzor!

Un nuc şade singuratic

Şi scrutează zările

Trist, tăcut şi fantomatic

Unduindu-şi rănile.

Prin grădinile uscate

Supărate-s florile

C-au rămas nemângâiate

Şi s-au stins culorile!

Doar din când în când o rază

Mângâie gutuiele

Care stau acum de pază

Peste toate frunzele.