Un copăcel, de Mihaela Hură![]() Deodată se stârnește în grădină un vânt călduț, pornit de nicăieri și-o zână mică-n haină de lumină coboară printre florile de meri. Grivei o simte, dar nu se trezește, doar mârâie puțin și-i bucuros - visează că o vulpe fugărește și pentru asta a primit un os. Zâna se-ndreaptă spre caisul care a adormit atât de necăjit și,-mprăștiind parfum de lăcrămioare, i-atinge trunchiulețul amorțit, șoptește blând ceva și-apoi dispare... E dimineață iar și în ogradă e liniște, căci toți, nerăbdători, s-au dus în grădiniță ca să vadă un mic cais acoperit de flori. -Ia uite, ce frumos e pomișorul! se miră ei cu glas încetinel. Numai pisica-și strâmbă botișorul: -Ei, da! N-ați mai văzut un copăcel! |
Categorii: |
|||
