Literatura copii

Veveriţa Riţa, de Marin Moscu Veveriţa cu rochiţă, La urechiuşe cu fundiţă Şi-a pus voal înfăşurat La gâtul ei minunat, A luat o traistă mare Şi a pus-o în spinare. Iute cum e, pe furiş, S-a strecurat în aluniş Să culeagă-alune dulci, Seminţe, rotunde nuci Din livadă de la noi Unde doarme un copoi Cu capul pe-un muşuroi, Cică-n visul lui ascultă Furnica ce-n munci asudă. Deschide ochii pe rând Şi se trezeşte râzând: O să am recoltă bună De la cei care adună! Taman, veveriţa Riţa Şi-a prins într-un ram rochiţa, A scăpat traista cu nuci Peste-a câinelui peruci, A fost bombardat cam tare, Acum spatele îl doare, Schelălăie, fuge-n grabă Să găsească ceva treabă, Că de-aşteaptă la pomană Intră leşinat în iarnă. Vrea şi el ca să adune Nişte oase, nu alune. Cum e, Doamne, carnivor, Nu mănâncă ce-alţii vor. Speră că îi va cădea Veveriţa pe-o măsea! Simplu a gândit micuţă Dându-se pe-o creangă huţa: Visează că-s prada lui, Să-şi pună pofta în cui, Că nu are cum să sară Până la mine în cămară, Pân` la mine în copac, Să-l privesc îmi este drag, Dar prudenţa îmi rămâne – N-am încredere în câine!				Categorii: Home Despre noi Portofoliu Redactie Companie Noutati editoriale Scriitori Revista Regatul Cuvintelor Eveniment Micul scriitor Proza Editura Zorio Editorial Video - Audio Poezii Carti online Teatru radiofonic Educatie Literatura populara Personalitati literare Literatura clasica - proza Literatura clasica - poezie Cartea care imi place Este parerea mea Limba romana

Veveriţa Riţa, de Marin Moscu

Categorii:

Formular de contact