Visul alb, poezie de Aga Lucia-Selenity

Un vaporaş aleargă-n zare,

Cu prova din coral turnat.

E alb, are catargu-n soare.

Vai… iar dorinţa mi-am visat!

E jucăria mult dorită,

Văzută în vitrina mare

Unde copiii se alintă

Când este zi de sărbătoare.

Mi-e frig şi foame, e târziu,

Afară iar s-a înnoptat.

Luminile de pe la geamuri

Îmi lasă-n suflet un oftat.

Ce fericiţi sunt alţi copii

Alături de cei dragi în casă.

Ce fericit aş fi şi eu

De m-ar lua măcar la masă.

Să-mi dea din cina aburindă,

Sau o felie cât de mică

De pâine caldă, cum, pe vremuri,

Gustam la scumpa mea bunică.

Mi-e frig şi hainele subţiri

Par mai subţiri ca niciodată

Prin oase gerul îmi îngheaţă

Un vis cu alb… a fost o dată…