ZÂNA MEA, de Aurelia Oancă

Zâna mea cu ochi albaştri

Şi cu straie de senin,

Când ai coborât din aştri ?

Drag copil cu chip divin.

Pe ce cale eşti sosită

Şi ce eşti tu mic zălog ?

Zâmbetul de stea ursită

Pe spinări de inorog.

Zborul tău din zări senine

Te-a adus în calea mea,

Mi-ai făcut clipele pline

Puiul meu de catifea.

Tu, fetiţa mea frumoasă

Eşti acum îngerul meu,

Eu mă simt mamă aleasă

Cu dar de la Dumnezeu !