ZARVA DIN GRĂDINĂ (Fragment), de Pavel Lică




 Partea a III-a: Lupta cu melcii



 



Și-ar fi spus el și mai multe
Dacă n-ar fi răsunat
Buciumul ce-a alarmat
Oastea de legume-adulte
Dintr-o margine de strat.



Prazu-nalt, cu spada-n soare,
Observând cum melcii vin
Spre grădină, la festin,
A chemat la lupta mare
Cu dușmanul cel hain.



Și tot el, ca general,
Luă comanda în grădină,
Ordonând ca-n front să vină
Usturoiu-n primul val,
Ca pe melci să îi rețină



Cu mirosul infernal.
S-a aliniat, apoi,
Alt viteaz, în rândul doi:
Arpagicul mic, banal,
Ce zvârlea, din frunze noi,              
Damf de sulf necruțător.
Lângă el, sus pe redute,
În săgeți, ghimbirul iute
Pune foc nimicitor;
Hreanul sabia-și ascute,



Însă tot acum socoate
Că în luptă va răzbi
Mult mai bine de-ar lovi
Cu iuțeala lui ce poate,
Și microbii-a nimici.



Băiețelul, cu uimire,
Vede cum și greierașul
Se comportă ca ostașul:
Cu o lance-n cumpănire,
Sare înfruntând vrășmașul.



Generalul comandant
Are grijă și de flancuri:
Zeci de-andive, precum tancuri,
Vor zvârli în melci, razant,
Frunzele amare-n teancuri.



Și, spre-a fi mai rezistentă
Apărarea-n flanc, aduse
Alte forțe lui supuse:
Plantele numite mentă,
Cu mirosuri nesupuse,



Care țin pe melci departe.
Când văzu ce genial
Este prazul general,
Varza-ndrăgostită foarte,
I-a zâmbit... sentimental.



Prazul și el, simțitor,
Observând-o înfoiată,
S-a îndrăgostit îndată
Și, deși brav luptător,
Uită să-i mai ia-n vizor



Pe spionii din grădină:
Limacșii - melcii pitici,
Ce ieșeau din cuiburi mici
Ca să roadă la lumină
Tot ce are frunze-aici.





Paul, vigilent, firește 
A intervenit din nou:
Cum pe cojile de ou
Niciun melc nu îndrăznește
Să arate că-i erou,



A adus rapid din casă
Coji pe care le-a plasat
Doar în jurul unui strat,
(Alte coji n-avea acasă)
Și, atunci, îngrijorat,



Văzând cum ei se îndreaptă
Spre alt strat, după mâncare,
Paul se gândi că are
Încă-o armă-n lupta dreaptă:
Jarul coborât din soare.



Observase, ca oricine,
C-acel foc încinge tare
Tot ce-i negru la culoare,
Și știind că-n casă ține
Saci de plastic negri care 



Sunt buni pentru-acest război,
Îi tăie cu sârg, voios,
În fâșii de pus pe jos,
Ce, sub soarele în toi,
Fi-vor jarul nemilos.



Și-ajutat de greieraș
Puse scutul de-apărare,
Care-ncins rapid de soare
Poate-ucide un vrășmaș.
Limacșii, de disperare,



S-au retras, și-n marș forțat,
Au pornit iar prin grădină
Spre un loc plin de lumină,
Unde-avea tărâm bogat
Varza, cu-acel praz vecină.
Paul auzise-odată
Că ea poate, de-ar voi,
Bătrânețea-a-ncetini,
Și-ar fi vrut s-o-ntrebe-ndată
Dacă-l poate-ntineri



Pe bunicul lui, cel care
Scrie versuri, zi de zi,
Pentru el și alți copii.
Dar pericolul prea mare
Pentru varză, îl opri.



Știm că ea îl fermecase
Pe distinsul general-
Prazu-nalt și marțial-
Cel ce de spioni uitase
Iar ei... o vizau mortal.



Și așa, în disperare,
Varza îl strigă pe praz,
Însă marele viteaz
Se lupta cu melcii care
Atacau dinspre islaz.



Acum Paul însuși pare
Oarecum îngrijorat,
Fiindcă și-a epuizat
Armamentul din dotare...
Însă brusc s-a luminat,



Auzind un castravete,
Atârnat pe-arac la soare,
Un semn verde de mirare:
-Hei, nu dispera, băiete,
Mai există o salvare!



Minunându-se că știe,
Precum oamenii-a grăi,
Paul bucuros primi
Lecții scurte de chimie,
După care se grăbi



Să aducă-n front cutii
De-aluminiu, evident,
În care a pus atent
Castravetele felii.
Zeama lui în excedent,



Cu metalul combinată,
Răspândi mirosul fin,
Greu pentr-un dușman hain,
Încât melcii de îndată
Au fugit de-acest festin.



Iar acum grădina toată
E un vuiet de urale
Și de marșuri triumfale,
Iar legumele în ceată,
Aduc zeci de trufandale,



În semn de recunoștință,
Pentru băiețelul care
Le-a salvat de masacrare.
Și-a venit și mica ființă,
Greierele, cu o floare,



Iar alături, în tandem,
Prazul – mare general,
Zise că el personal
L-ar vrea comandant suprem.
Paul, zâmbitor, normal,



                      A grăit cu modestie:
-Sunt prea mic să fiu... prea mare,
Și-apoi, ce-am făcut, îmi pare
C-a fost doar o datorie,
Cum se spune, de onoare!



-Înțeleg – răspunse prazul
(Care, culmea, a-nvățat
Limba micului băiat),
Acum, c-a trecut necazul,
Vreau să fii neapărat,



Invitatul meu de seamă
La petrecerea aleasă
De la mine de acasă,
Fiindcă o frumoasă damă –
Varza – îmi va fi mireasă,



Iar acolo vei gusta
Multe feluri de bucate
Din legumele salvate,
Încât singur vei afla
Cum trebuie preparate...



Băiețelul, ce să spună
Despre nunta de legume?
Auzise de la lume
Câte-n stele și în lună
Însă nu și-astfel de... glume.



 

















                    


Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite