Zmeul cel mai curajos, de Mihaela Hură
un zmeu a început a se gândi că viața lui de pân-atunci a fost plină de rău, urâtă, fără rost. „Cam ce-am făcut eu, de când m-am născut? Am supărat pe cine am putut, tot timpul oamenii i-am atacat și am răpit opt fete de-mpărat. E drept că Făt-Frumos, viteaz cum e, m-a-nvins mereu. Și-a luat și fetele! Și uite, m-am trezit că am rămas un zmeu urât de toți și de pripas... Vreau să mă schimb, să știu și eu cum este să fii eroul bun într-o poveste.” Gândindu-se cum ar putea, în grabă, să demonstreze că-i și el de treabă, zmeul s-a repezit în primul sat, în curtea unor oameni a intrat și-a început să strige: -Am venit! Vreau să v-ajut la treburi negreșit! De spaima cea mai mare copleșiți, oamenii au rămas încremeniți, uitându-se la zmeul fioros. -Măi, oameni buni, vreau să fiu de folos! Puneți-mă la treabă, la ce-o fi. Pot să am grijă chiar și de copii! Atât le-a trebuit să mai audă - au rupt-o toți la fugă, să se-ascundă. În urma lor, destul de necăjit, spre altă casă zmeul a pornit, dar n-a găsit, în așezarea-ntreagă, pe cineva care să-l înțeleagă; toți o zbugheau, tehui, din drumul său, știindu-l din povești că-i cel mai rău. Într-un târziu, flămând și obosit, în curtea unei babe-a nimerit și i-a cerut culcuș și de mâncare. Deloc mirată de așa-ntâmplare, bătrâna l-a primit, l-a ospătat și-n casa ei i-a oferit un pat (într-adevăr, destul de mititel, dar a dormit ca un copil în el). A doua zi, trezindu-se-odihnit, pe gazdă a-ntrebat-o ce-a gândit și cum de nu s-a speriat și ea, ca toți ceilalți, de faima lui cea rea. -Fiindcă-s bătrână. Și-acum știu să-ți spun că nu-i ușor din rău, să te faci bun, iar oamenii n-o să-nțeleagă-n grabă că zmeul poate fi și el de treabă. Am fost și eu o vrăjitoare rea și, când m-am săturat de viața mea și-am vrut să-ndrept tot răul ce-am făcut, nimeni nu m-a crezut de la-nceput. Și uite-așa, încet, lună de lună, a trebuit să-nvăț cum să fiu bună. Când ai fost rău în toate basmele, nu poți fi bun deodată, zmeule! Înțelegând el ce i-a spus bătrâna, i-a mulțumit (i-a sărutat și mâna!) și a-nceput să facă, dragi copii, câte un lucru bun în orice zi. Întâi de toate, s-a spălat frumos, că prea era murdar și fioros; apoi, cu-ncetul, a-nceput să dea o mână de-ajutor cui îi cerea: a reparat un gard, apoi o casă, a ajutat la sapă și la coasă și, ca să îi atragă pe copii, a învățat chiar basme-a povesti (din care, ce e drept, lipsea mereu zmeul cel fioros, urât și rău). De-atunci, copii, departe, într-un sat trăiește azi, de oameni adoptat, un zmeu ce-ntreaga viață și-a schimbat. Dacă-l vedeți, să-i spuneți negreșit că-l respectați și merită iubit, căci nu mulți ar avea curajul său de-a arăta ce rău e să fii rău. |
Categorii: |
|||
|
||||
|
Despre noi