Zmeule, când o răpești?, poezie de Petre Crăciun

Cosânzeana știe bine basmul

Stă în casă - zmeul să sosească.

Dar copii, el a uitat povestea,

Și că zâna trebui` s-o răpească.

-Nu mai vine, plânge Cosânzeana,

Stau aici, în casă, încuiată...

Dacă vine Făt-Frumos la mine,

Ce-am să-i spun, că-s tare supărată?

Făt-Frumos sosește decuseară.

Lasă calul năzdrăvan la ușă,

Și o cere-ndată de nevastă

De la tatăl, mama și-o mătușă.

Cosânzeana se îmbujorează.

-Făt-Frumos, eu te iubesc pe tine,

Dar aștept să mă răpească zmeul,

Iar acesta, răul, nu mai vine!

Priceput, flăcăul înțelege

Și se duce basmul să-mplinească.

Astăzi se întrec la fotbal zmeii

Și feciori din oastea-mpărătească

-Alelei, îi strigă voinicelul,

Ți-e urât de viața ticăloasă?

Lasă meciul, du-te la Ileana,

Și răpește-o, căci te-așteaptă-n casă!

Zmeul o răpește cinci minute

Și-o aduce mândră și gătită.

-Făt-Frumos, ți-o dau pe Cosânzeana,

Căci de nuntă este pregătită!

Uite-așa, ne spune scriitorul,

Basmul se sfârșește-n veselie.

Sunteți invitați cu toți la nuntă,

Dacă sunteți prin împărăție!

 

Toate drepturile rezervate: din volumul ”Primul zbor. Poezii pentru copii”, de Petre Craciun