Zmeule, când o răpești?, poezie de Petre Crăciun![]() Cosânzeana știe bine basmul
Stă în casă - zmeul să sosească.
Dar copii, el a uitat povestea,
Și că zâna trebui` s-o răpească.
-Nu mai vine, plânge Cosânzeana,
Stau aici, în casă, încuiată...
Dacă vine Făt-Frumos la mine,
Ce-am să-i spun, că-s tare supărată?
Făt-Frumos sosește decuseară.
Lasă calul năzdrăvan la ușă,
Și o cere-ndată de nevastă
De la tatăl, mama și-o mătușă.
Cosânzeana se îmbujorează.
-Făt-Frumos, eu te iubesc pe tine,
Dar aștept să mă răpească zmeul,
Iar acesta, răul, nu mai vine!
Priceput, flăcăul înțelege
Și se duce basmul să-mplinească.
Astăzi se întrec la fotbal zmeii
Și feciori din oastea-mpărătească
-Alelei, îi strigă voinicelul,
Ți-e urât de viața ticăloasă?
Lasă meciul, du-te la Ileana,
Și răpește-o, căci te-așteaptă-n casă!
Zmeul o răpește cinci minute
Și-o aduce mândră și gătită.
-Făt-Frumos, ți-o dau pe Cosânzeana,
Căci de nuntă este pregătită!
Uite-așa, ne spune scriitorul,
Basmul se sfârșește-n veselie.
Sunteți invitați cu toți la nuntă,
Dacă sunteți prin împărăție!
|
Categorii: |
|||
