Saracie scrisa in alfabet Braille (Timpolis)




Daca nu sunt bani pentru leafa dascalilor, pentru carpirea acoperisului unei scoli sau macar pentru niste premii simbolice date olimpicilor, iti poti da seama destul de usor in ce situatie financiara se afla scolile ajutatoare. Ca si cum, daca le-ai neglija, ai putea nega faptul ca nu toti copiii se nasc cu sanse egale. Inspectiile, și alaiurile oficiale cauzate de vreo vizita ministeriala ocolesc intotdeauna aceste institutii, indreptandu-se spre scoli cu renume, care sa faca impresie buna inaltilor oaspeti de la Bucuresti. Si totusi, scolile ajutatoare continua sa existe, chiar daca nimeni nu le baga in seama.



In cele zece unitati de invatamant special din Timis invata peste 1.800 de elevi. Sunt cifre care vorbesc de la sine, cifre care ar trebui sa convinga pe oricine ca aceste unitati de invatamant sunt cu adevarat necesare. Cele patru scoli timisene cu clasele I-VIII pentru deficienti mintali - doua din Timisoara, una din Lugoj si una din Recas - au toate aceeasi problema : slaba dotare. Daca editurile se bat pe licitatiile de manuale, mai ales acolo unde e rost de contracte serioase, nimeni nu mai tipareste manuale pentru scolile ajutatoare de mai bine de cinci ani. Si aceasta din cauza ca nevoia de adaptare a fiecarui manual la un anumit grup de copii cu deficiente face ca tirajul acestor lucrari sa fie destul de mic. Cum tirajele mici aduc profituri mici, editurile se feresc de acest tip de comenzi. Profesorii de la scolile ajutatoare nu pot decat sa improvizeze pe baza unei anumite programe si a unor manuale mai vechi. In ciuda salariilor destul de mici, la scolile ajutatoare din judet lucreaza personal calificat, majoritatea cadrelor didactice fiind absolventi de psihologie sau psihopedagogie. Si asta pentru ca nu oricine poate avea rabdarea sa lucreze cu un copil caruia trebuie sa-i repeti de 10-15 ori pe zi propriul nume ca sa-l tina minte. Probleme legate de dotare are si scoala Iris, cu clasele I-VIII, pentru copiii cu deficiente de vedere.



Elevii au nevoie de ochelari speciali pentru citit, cu dioptrii foarte mari si de lupe speciale. Multi dintre copiii de aici cu o tot mai slaba vedere trebuie sa invete alfabetul Braille. Sunt insa prea putine carti scrise in Braille si nu prea mai exista edituri care sa se aventureze in fabricarea lor. La scoala cu clasele I-VIII Constantin Pufan, din Timisoara, unde invata copii cu deficiente de auz nu exista suficiente amplificatoare individuale. Elevii trebuie sa-si imparta cele 12 aparate de acest gen si sa le schimbe intre ei pentru a putea intelege o lectie. Se intampla insa ca, la examenele de capacitate, acesti copii sa ia note mult mai mari decat colegii lor de la scolile generale normale. Semn ca talentul si dorinta lor de a face ceva in viata nu tine cont de saracia unui buget si de deciziile aberante ale unor ”reformisti” din Ministerul Educatiei.



Timpolis






Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Personaje indragite

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite