Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/literatu/lib/db/DB.php on line 46

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256
Literatura copii

Alertă în podul casei. Povești de Lăcrimioara Iva, Editura Mirador, 2010 (fragment)




”Noaptea era linistitã. Pânã si soarecii sforchitãiau în soaptã. Din coltul sãu, Veteranul încerca sã desluseascã luna. Din pãcate, vederea îi slãbise atât de mult încât n-a reusit. Totusi, un suras i-a inflorit în coltul mustãtilor: desi nu vedea luna, îi simtea razele. Era mângaiat de razele acesteia.
Chitaela, care nu lipsea nicio clipã de lânga el, observã.
-Stii, Veteranule, ce mã gândeam adineaori, când tu încercai sã deslusesti luna? Cât sunt de norocosi cei care pot vedea dar ei nu stiu aprecia acest dar de la bunul Dumnezeu ! Degeaba au ochi dacã sunt orbi la frumusetile care-i înconjoarã.
-Ai dreptate, draga mea! Ce n-as da sã mai pot vedea mãcar pentru o clipa: cerul înstelat, nucul de lângã fântânã, fluturii zburând din floare în floare… Dar nu voi mai apuca în aceastã lume. Cine stie, poate în cealaltã.
-Uite, Chitaela, trebuie sã-ti fac o mãrturisire: cred cu tãrie cã bunul Dumnezeu este atât al oamenilor cât si al nostru. Veteranul se opri un pic, pentru cã obosise. Pentru el era un adevãrat chin sã vorbeascã . Îsi trase un pic de aer în piept si continuã:
-Chitaela, nu mi-e fricã de moarte dar mi-e rusine sã dau ochii cu bunul Dumnezeu. Am comis multe fãrãdelegi la viata mea. Am furat, am mintit, am lãcomit la grânele celuilalt, am si suduit. Cum pot da ochii cu Dumnezeu? Cum? Si pentru cã noi soarecii nu avem înca un preot al nostru, vreau sã mã spovedesc tie. Te rog, acceptã!
Chitaela acceptã fãrã sã steie pe gânduri. Cum ar fi putut sã refuze dorinta unui muribund?
-Vei vedea dragã Chitaela, ce jigodie de soarece ai în fatã, ce jigodie de soarece îngrijesti. Chitaela a vrut sã-l întrerupã, pentru a-l contrazice, dar se hotãrî în ultima clipã sã n-o facã. A simtit cã trebuie sã-l lase pe Veteran sã vorbeascã, poate erau ultimele lui cuvinte.
-Stiu, toti suntem soareci si suntem supusi greselii dar eu nu-mi merit numele de soarece, mai ales de un soarece care crede în Dumnezeu. În anii tineretii am pãcãtuit foarte grav în fata Tatãlui Ceresc. Mi-e tare greu sã-ti mãrturisesc, dar trebuie s-o fac înainte de-a pãrãsi aceastã lume. Eram tânãr si mã simteam mare si tare, mi se pãrea cã totul mi se cuvine. De câteva ori din teribilism, am intrat în incinta bisericii si am început sã rontãi Cãrtile Sfinte la propriu, nu la figurat.
Veteranul se opri sã-si traga sufletul dar si sã steargã câteva lacrimi care i se iviserã în coltul ochilor, apoi continuã:
-Atunci nu mi se pãrea o fãrãdelege, dincontrã consideram cã fãcusem un act de bravurã. Cine are curajul sã profaneze un loc sfant? Cineva fãrã fricã de Dumnezeu, nu-i asa? Pe atunci nu credeam în Divinitate. Eram adeptul teoriei evolutioniste a lui Darwin. Ce n-as da sã pot întoarce timpul înapoi! Pãcat cã teleportarea este doar în faza de proiect. Tu, Chitaela, cu sigurantã vei ajunge acele timpuri când se va putea cãlãtori în spatiu si timp, stiinta progresând de la un an la altul. Am un singur sfat, niciodatã sã nu pui la îndoialã existenta divinã. Niciodatã! Sper cã Dumnezeu mã va ierta, pe mine cel mai pãcãtos dintre toti soarecii din lume.
Veteranul se opri din nou îi era din ce în ce mai greu sã vorbeascã, dar avea atâtea de zis Chitaelei. Simti cum de sus cad fulgi „O fi fereastra deschisã”, îsi zise Veteranul în sinea lui. Închise ochii. Fulgi pufosi începuserã sã-i acopere pleoapele, mustãtile… „Este ceva ciudat cu acesti fulgi. Nu sunt reci cum ar trebui sã fie. Atingerea lor e atât de caldã, asemenea mângâierii unei mame.”

Senzatia era atât de plãcutã încât desi o auzea pe Chitaela rugându-l sã deschidã ochii, el nu reusea. Pentru a o linisti, încerca s-o mângâie dar.... Veteranul descoperi cã nu mai are mâini. In locul acestora îi crescuserã o pereche de aripi. „Chitaela! Chitaela! Am aripi! Am aripi!”
Îsi dãdu seama cã aceasta nu-l aude. „Doamne, ce se întâmplã cu mine?”
Drept rãspuns, bunul Dumnezeu i-a luminat ochii si-n acel moment a vãzut luna, stelele... Erau atât de aproape, chiar le putea atinge. Se uitã în jos si o zãri pe Chitaela plângând la capul unui soarece bãtrân care murise.
„Chitaelaaaaaaaaaaaaaa! Chitaelaaaaaaaaa! Sunt aici sus! Nu mai plânge, te rog!”
Chitaela nu-l auzea. Înlãcrimatã si cu inima sfâsiatã de durere, îsi ridicã privirea spre cer si începu o rugãciune:
„Doamne Dumnezeule, iartã-l Doamne si Odihneste-l!”
Abia atunci Veteranul întelesese cã acel soarece lângã care plângea Chitaela era de fapt el. Nici nu se mirã cum de poate fi în douã locuri deodatã. Se mai uitã încã o data spre pãmânt, apoi îsi desfacu larg aripile si continua sã zboare sus, tot mai sus, nerabdãtor sã deie ochii cu bunul Dumnezeu.

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite