Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/literatu/lib/db/DB.php on line 46

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256
Literatura copii

Broscuţele nostime, legende japoneze repovestite de Floarea Cărbune




Dragi copii, astăzi vă voi spune povestea a două broscuţe nostime, adică atrăgătoare şi hazlii. Ele trăiau într-un ţinut îndepărtat, tare îndepărtat de locurile noastre, tocmai în Japonia. Vă întrebaţi, cumva, dacă broscuţele de acolo seamănă cu cele care trăiesc la noi? Ei, bine, sunt asemănătoare. Aceeaşi piele verde-lucioasă, ochii bulbucaţi, picioarele din spate mai lungi decât cele din faţă şi la fel de gălăgioase. Broscuţele nostime sunt două domnişoare, fiecare purtând numele oraşului în care trăieşte. Aşadar, pe una o cheamă Osaka, iar pe cealaltă, Kyoto.



Domnişoara Osaka locuia lângă un iaz dintr-o grădină Zen*. Aici, era linişte, apa era limpede şi călduţă, frunzele de nufăr erau mari cât pălăriile doamnelor, aşa că avea unde să se dea în leagăn. Hrană găsea din belşug, căci, ştrengăriţă cum era, şterpelea din mâncarea dată de oameni crapilor koi(crapii japonezi, viu coloraţi). Ce mai, era o domnişoară răsfăţată, dar şi cam nechibzuită.



Broscuţa Kyoto locuia într-o baltă, dar acest lucru n-o deranja. Se afla lângă pădure şi hrană găsea din belşug. Era la fel de nechibzuită ca şi Osaka.



În scurta lor vieţuire, aveau impresia că le cunosc pe toate. Nu ştiu cum s-a făcut, dar într-o primăvară, le-a trecut prin cap, amândurora, acelaşi dor de ducă. Şi, deşi nu se cunoşteau, Osaka voia să viziteze oraşul Kyoto, iar Kyoto, oraşul Osaka. Zis şi făcut! Fără să stea prea mult pe gânduri, broscuţele au pornit la drum, având ca ţintă oraşul de baştină al celeilalte.



Vă întrebaţi de ce afirm că erau nechibzuite? Pentru că, înainte de a lua o decizie, nu se gândeau la consecinţe. Drept urmare, călătoria s-a dovedit a fi mai anevoioasă decât s-au aşteptat ele. Şi aceasta, din cauza unui munte răsărit, ca din senin, în calea lor. Urcuşul a fost obositor pentru amândouă. Vă puteţi închipui acest lucru, copii? Pe o pantă a muntelui urca Osaka, iar pe cealaltă Kyoto. Din când în când se opreau ca să-şi mai tragă sufletul, dar să mai şi prindă câte o insectă. La un aşa drum greu, foamea le dădea ghes.



Mersul broaştei înseamnă săritură, de fapt. Ştiţi asta copii, da? Cu chiu, cu vai, cele două neastâmpărate au ajuns pe vârful muntelui. Nu ştiu cum, dar, când au făcut ultima săritură, au aterizat una lângă cealaltă. Şi erau atât de istovite încât, la început, nici nu s-au băgat în seamă. Dar un norişor poznaş, care le-a urmărit în timp ce urcau pe munte, le-a văzut istovite şi le-a trimis o ploicică. Picăturile reci le-a înviorat.



După ce şi-au revenit, s-au privit în ochi, şi-au luat seama, una alteia, ca două domnişoare cu pretenţii, apoi Osaka a rupt tăcerea:



- Ce faci, dragă? Eşti singură? Aici locuieşti? Cum te cheamă?



- Mă numesc Kyoto, după oraşul în care locuiesc. Sunt în drum spre Osaka. Vreau să-l vizitez, am auzit că este frumos şi plin de distracţii.



Când a auzit ce-i spune Kyoto, ochii Osakăi s-au bulbucat şi mai mult decât erau…



- Eu sunt Osaka şi vin din oraşul pe care tu vrei să-l cunoşti. Ţinta călătoriei mele este Kyoto, oraşul de unde vii tu. Hmm, ce coincidenţă!



Şi uite aşa, cu trupşoarele răcorite de ploaie, cele două broscuţe s-au întins la vorbă. Şi-au povestit una alteia cum de le-a venit gândul călătoriei. Fiecare s-a lăudat cât de deşteaptă şi frumoasă e, apoi şi-au împărtăşit dorinţa care le-a determinat să plece la drum. Şi anume, aceea de a-şi cunoaşte, cât mai bine, ţara natală.



Într-un timp, pe Osaka a luat-o somnul şi a prins a moţăi. O moleşeală plăcută îi învăluia trupu-i de smarald şi, cum era puţin mai isteaţă decât cealaltă, a spus:



- Ştii ceva, mi-a venit o idee.



- Ce idee, spune-mi şi mie, dragă Osaka, s-a precipitat Kyoto.



- După cum ai văzut, drumul este obositor, iar eu nu mai sunt în stare să merg mai departe.



- Păi, ce altceva să facem, a întrebat-o Kyoto.



- Propun să ne sprijinim una pe cealaltă…



- Să ştii că ai dreptate… E o idee excelentă! Şi eu mă simt obosită.



De-acum încolo, să vedeţi minune, dragi copii. În acelaşi timp, ambele broscuţe s-au ridicat în picioare, sprijinindu-se reciproc, aşa ca într-o îmbrăţişare… Kyoto şi-a pus picioruşele din faţă pe umerii Osakăi, iar Osaka pe ai ei…Aşa au reuşit să se înalţe, dar să-şi păstreze şi echilibrul. Sprijinindu-se una pe cealaltă ca să nu cadă, au devenit mai înalte. Domnişoara Kyoto şi-a întors nasul spre oraşul Osaka, iar cealaltă spre direcţia Kyoto.



Lucrurile au luat-o razna, atunci când şi-au ridicat ochii pentru a privi în depărtare. După cum ştiţi, ochii broscuţelor se află mai spre ceafă. Aşa că, nasul fiecăreia era îndreptat spre direcţia aleasă, dar ochii priveau pe invers. Nasul broscuţei Osaka era îndreptată spre oraşul Kyoto, dar ochii priveau spre oraşul natal, de unde venise... La fel şi la broscuţa Kyoto, nasul îi era îndreptată spre oraşul Osaka, dar ochii priveau spre oraşul Kyoto.



- Vai de mine! strigă Osaka. Kyoto este la fel ca şi Osaka!!! Cu siguranţă, nu merită să mai fac un drum atât de lung şi de obositor.



- Dacă aş fi ştiut că Osaka este o copie a oraşului Kyoto, sigur nu mai plecam nici eu de-acasă, exclamă şi broscuţa Kyoto.



Dezamăgite, s-au desfăcut din îmbrăţişare, şi amândouă au căzut pe iarbă. Apoi şi-au luat rămas-bun şi, fiecare, a pornit spre casă.



Până la sfârşitul vieţii lor, broscuţele au trăit cu senzaţia că cele două oraşe semănau ca două picături de apă.



Voi v-aţi dat seama că s-au înşelat, dar ele nu. Păi…spuneţi, Constanţa este asemănătoare cu Braşovul? Amândouă sunt oraşe, dar diferite ca situare în spaţiu, relief şi înfăţişare. La fel de diferite erau şi oraşele Kyoto şi Osaka.



Copiii din Japonia îndrăgesc foarte mult broscuţele nostime. La grădiniţă, ei învaţă să construiască broscuţe-origami **. În Japonia, broscuţele sunt considerate a fi aducătoare de noroc la bani; la fel, şi broscuţele ţestoase(kame).



* O grădină Zen este reprezentarea Universului şi a elementelor acestuia: focul, pământul, aerul, apa, plantele şi animalele în formele lor naturale.



**Origami este arta obţinerii unor figuri, simple sau elaborate, prin simpla pliere a unei coli speciale de hârtie





Din volumul Legende (De la Soare Apune la Soare Răsare). Desen de Mirela Pete

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite