Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/literatu/lib/db/DB.php on line 46

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256
Literatura copii

DIMINEAȚĂ DE VARĂ..., o povestire de Monica Rohan (partea I)




Jocul îl captiva. Se simțea stăpân, se simțea puternic. Faptul că putea să dirijeze aceste viețuitoare îl umplea de bucurie.



Se sprijini într-un genunchi. Desprinse melcul 5 de pe peretele pe care acesta își începuse trudnica deplasare. Pe 2 îl descotorosi de 3-ul ce voia, prin vicleșug, să-l depășească, trecându-i peste cochilie, și astfel să-l oblige să se oprească, nemaiputând înainta sub apăsarea poverii.



Copilul începu să strige, să ordone, să se agite. Vocea pițigăiată i se poticnea uneori în gâtlejul subțire, ieșea de acolo încâlcită ca un ghemotoc de arcuri, ori prea întinsă și ascuțită, aidoma linioarei unui semn de exclamare.



Întrecerea era palpitantă, deși melcii nu aveau habar de concursul la care luau parte și nici chef, ori vreun interes să se grăbească. Înaintau în ritmul lor dintotdeauna, lăsând dâre lucioase în urmă, piezișe uneori, alteori aproape drepte, de-a lungul coridorului.



În celălalt capăt, pe ciment, Copilul așezase două salate impunătoare. Erau cele mai mari și mai verzi, dintre toate salatele aduse de mama, din piață. Firește că mama nu știa nimic despre soarta ce le-o hărăzise Copilul. Frunzele fragede ar fi ademenit concurenții, însă, cu toate acestea, nu-i puteau scoate din încetineala lor, devenită proverbială. Cimentul brăzdat de dungile sidefii părea un mozaic alcătuit din bucăți inegale, forme diferite, ale căror laturi neregulate se închegau totuși compact, cu nicio fisură, nicio greșeală de execuție.



De la o vreme, parcă începu să-l cam plictisească lunecarea anevoiosă și dezordonată a concurenților. Alese un nou punct de pornire , foarte aproape de finiș, la doar câțiva centimetri distanță față de frunzele gigante ale salatelor. Trase cu creta o linie ca o traversă, între pereții apropiați. Așeză toți concurenții pe linia de pornire și dădu un nou start. Fluieră scurt, limpede, strident. Melcii porniră. Premiul îi interesa, în sfârșit. Melcul 3 și melcul 5 ajunseră primii. La scurtă distanță după ei, melcii 4, 1 și 2 năpădiră frunnzele fragede, mustoase.



Copilul era împăratul melcilor. El născocise concursul, modificase startul după bunul său plac, oferise premiile atât de „gustate”. Ar fi putut oricând să-i persecute, sau să-i protejeze. Ar fi putut oricând opri îndestulătorul ospăț. Dar Copilul era un împărat drept. Oferise melcilor binemeritata răsplată. Întotdeauna se purta după legile bunului-simț. Proteja uneori, dar nici vorbă să persecute vreodată.



De exemplu: când se pornise gâlceava mâinii drepte cu mâna cealaltă și a piciorului drept cu piciorul stâng, se iscase un tărăboi pe toată cinstea. În primul moment, Copilul nu știuse cum să acționeze, dar își păstrase stăpânirea de sine. Calm, se așezase pe scăunel, privise câteva clipe fiecare membru în parte, apoi se gândise: „piciorul drept este aidoma piciorului stâng, doar că locul acestuia se află în partea dreaptă, iar a celuilalt, firește, în partea stângă, de asemenea mâna dreaptă și mâna stângă sunt surori gemene, iar importanța tuturor (în parte și împreună) este nemăsurată”.



Copilul se necăji văzând că aceste surori, atât de harnice și atât de asemănătoare între ele, nu erau deloc înțelepte. Se certau ascuțit, se înghionteau, se loveau. Picioarele se călcau unul pe celălalt, mâinile se plesneau, se ciupeau, de parcă se urau una pe cealaltă.



Copilul încercă să le potolească. Vocea sa era mai puternică și autoritară. El era stăpân și aici. Discută pe îndelete cu fiecare membru în parte, îi explică fiecăruia importanța sa, precum și ce însemnau ele pentru întreg, nevoia de pace și înțelegere deplină pentru buna lor funcționare. Copilul reprezenta „capul” în această micuță familie a trupului său. Și, ca un cap înțelept, reuși să restabilească ordinea atât de necesară. Era mulțumit.



Privi ceasul. Până la sosirea părinților mai rămăsese de străbătut o bună bucată din cadran, iar acele ceasornicului se mișcau foarte încet, mai anevoie chiar decât deplasarea somnoroasă a melcilor. Copilul chibzui că mai avea vreme destulă și pentru o plimbare de-a lungul râului.



Peste claia părului auriu își îndesă pălărioara de soare, vârî în buzunarul pantalonilor scurți un mosor de ață, își trase sandalele călcând peste curelele de la călcâie și, astfel echipat, ieși din casă.




Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite