Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/literatu/lib/db/DB.php on line 46

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256
Literatura copii

Iepuraşul ciunt, de Bombonica Curelciuc




A fost odată un iepuraş care trăia împreună cu mai mulţi fraţi, undeva, în inima pădurii.
Era tare necăjit, pentru că se născuse fără o urechiuşă şi nici mama Iepuroaica, nici tatăl Iepure nu ştiau motivul pentru care iepuraşul se născuse astfel. Din această cauză, toţi fraţii, dar şi tot neamul iepuresc râdeau de el şi-l arătau, mereu, cu degetul. Părinţii erau şi ei trişti când vedeau că toţi îl batjocoreau, iar la un moment dat, colac peste pupăză, i-au dat şi o poreclă: Iepuraşul ciunt. Şi de atunci, aşa i-a rămas numele.
Iepuraşul s-a obişnuit, într-un final, cu această poreclă, şi nu-i mai păsa de ceea ce spun fraţii şi rudele lui. Stătea retras, departe de toţi ceilalţi iepuraşi, admirând natura înconjurătoare. Urmărea cu mare atenţie fiecare plantă care creştea prin preajmă, asculta – vrăjit – ciripitul păsărelelor din pădure şi susurul izvoarelor. Stătea ore-n şir lângă pârâiaşele care o luau la vale, adăpându-se cu apa lor curată şi rece.
Când se lăsa seara, trăia clipe magice admirând bolta cerească, pe care clipeau puzderii de stele şi strălucea mândra Lună. Dacă alţi iepuri se ascundeau în culcuşurile lor, temându-se şi de umbrele lor, el nu avea nicio temere. Noaptea i se părea magică, fiind înconjurat de multă linişte şi de lumina Lunii. Privind spre cer, a început să vorbească cu Luna, stăpâna nopţii:
- Lună, dragă Lună, te iubesc şi te admir, de aici de pe Pământ!
- Mă bucur, iepuraşule! Să ştii că şi eu te văd, de aici de sus, în fiecare noapte. Mă bucur când cineva apreciază frumuseţea şi strălucirea razelor mele!
- Mulţumesc, Stăpâna Nopţii! Doar tu mă ajuţi să trec peste handicapul cu care m-am născut.
- Nu-i nimic, iepuraşule! Nu te mai necăji! Bunătatea inimii tale e mai presus de acest lucru, de faptul că te-ai născut fără o urechiuşă. Asta nu contează atât de mult. Contează cel mai mult caracterul tău şi talentul cu care te-ai născut. Aşa că, nu-ţi mai face griji. Ştii, este o vorbă: roata vieţii se învârte! Aşa o să se întâmple şi cu tine. Datorită frumuseţii lăuntrice şi talentului tău, vei ajunge departe şi lumea o să înceapă să te privească altfel.
- Îţi mulţumesc, Stăpâna Nopţii, pentru aceste îndemnuri care mă ajută să merg mai departe! Voi rămâne, mereu, prietenul şi admiratorul tău fidel.
- La revedere, iepuraşule şi vise plăcute!
- Noapte bună, dragă Lună!
Uneori, începea să danseze cu ochii aţintiţi spre cer... Mişcările lui erau atât de graţioase, încât nici lui nu-i venea să creadă că s-a născut cu dansul în sânge. Şi totul se petrecea într-o poieniţă plină de flori şi de lumină. Nu s-a gândit niciodată că o să fie văzut şi urmărit de doi ochi mari, ca două binocluri. Iar cea care îl urmărea tot timpul şi care nu dormea niciodată noaptea, era Bufniţa. Văzându-l seară de seară, ea a fost profund impresionată de mişcările lui graţioase. Iepuraşul valsa cu ochii închişi, imaginându-şi că are lângă el o parteneră la fel de talentată. Dansul îl determina să uite de handicapul său şi de oprobiul celor din jur.
Într-o seară, târziu, Bufniţa a aflat că în zilele următoare va avea loc un concurs de dans, la care vor participa toate animalele pădurii. Locul ales pentru concurs era un tăpşan, special amenajat pentru toţi concurenţii. De asemenea, exista un juriu, format din cele mai puternice animale: ursul, vulpea, lupul. La concurs participau ursuleţi, vulpiţe, lupuşori, veveriţe, iepuraşi, jderi, porcuşori mistreţi şi alte lighioane.
Într-o noapte cu lună plină, Bufniţa s-a gândit să stea puţin de vorbă cu Iepuraşul ciunt:
- Iepuraşule, vreau să te anunţ că se organizează un concurs de dans peste câteva zile. Ar fi bine să participi şi tu.
- Nu ştiu dacă pot, dragă Bufniţă! Nimeni nu mă apreciază şi toţi fraţii mei, chiar şi neamul iepuresc râd de mine şi m-au poreclit Iepuraşul ciunt.
- Nu-i nimic, dragul meu iepuraş! Să ştii că eu îţi apreciez talentul şi sufletul tău încărcat de dragoste pentru natura care ne ocroteşte şi ne ajută.
- Îţi mulţumesc, prietenă dragă! Cred că eşti printre puţinii care mă apreciază cu adevărat.
- Te-aş sfătui să-ţi găseşti o parteneră de dans, din neamul vostru iepuresc, pe care s-o instruieşti pentru a putea participa la concurs.
- Draga mea prietenă, să ştii că eu voi participa singur la concurs. Voi dansa ca un adevărat balerin şi voi încerca să uimesc asistenţa. Şi chiar dacă nu voi câştiga, sper să fiu apreciat de neamul meu iepuresc.
- Mă bucur, prietene! Îţi doresc o noapte senină, cu vise plăcute şi mult succes la concursul care te aşteaptă!
- Mulţumesc! Noapte bună şi ţie!
Ziua cea mare a sosit, iar juriul şi-a făcut apariţia în aplauzele tuturor. Concursul avea două secţiuni: dansul în perechi şi dansul solo. La prima secţiune erau cei mai mulţi înscrişi. La a doua secţiune erau o vulpiţă, o veveriţă şi Iepuraşul ciunt.
Când l-au văzut pe iepuraşul fără o ureche, mulţi au început să râdă şi să-l arate cu degetul:
- Uite-l pe ciunt!
- Ce caută ăsta aici? întrebă o iepuroaică îngâmfată. Ce, ciuntul ăsta ştie să danseze?
Discuţiile s-au aprins, dar iepuraşul s-a prefăcut că nu aude. Iar cei care erau puşi să facă ordine, le-au interzis să mai bârfească.
A început concursul la perechi. Juriului i-a fost destul de greu să delibereze. Până la urmă, au hotărât: locul I – vulpiţa Roşcata şi vulpoiul Şmecher; locul II – lupoaica Lulu şi lupul John; locul III – ursoaica Zmeurica şi ursul Martin.
După o scurtă pauză, a început concursul solo. Prima pe listă era vulpiţa Isteţica, ce a dansat destul de bine, a făcut şi piruete, iar la urmă o plecăciune plină de farmec înspre juriu şi înspre public, primind aplauze furtunoase.
A urmat, apoi, veveriţa Jucăuşa, care-şi scutura codiţa, dansând samba, în aplauzele spectatorilor.
În final, şi-a făcut apariţia Iepuraşul ciunt. Publicul a început din nou să râdă şi să-l arate cu degetul, dar s-a oprit când iepuraşul a început să valseze cu ochii închişi şi cu capul îndreptat spre cer... Mişcările lui erau atât de graţioase, încât chiar şi juriul a rămas uimit şi fără replică. După atâtea nopţi de dans, Iepuraşul ciunt era acum în al nouălea cer. Parcă tot răul dispăruse, iar el se simţea mult mai bine, trăind liber şi nemaibăgând în seamă ironia şi răutatea celorlalţi.
În final, aplauzele furtunoase nu s-au oprit, iar juriul a hotărât: locul I – Iepuraşul ciunt, locul II – vulpiţa Isteţica, locul III – veveriţa Jucăuşa.
Iepuraşul ciunt a fost îmbrăţişat cu dragoste de cei doi părinţi ai lui şi după aceea nu a mai fost hulit de neamul iepuresc.

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite