Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/literatu/lib/db/DB.php on line 46

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256
Literatura copii

Îngerul, poveste de Corina Militaru




          Există undeva, foarte departe, o împărăţie minunată unde trăiesc îngerii. Aici în acest ţinut serafic, o lumină albă, blândă, strălucitoare, inundă tot locul, flori gingaşe exală miresme îmbătătoare, păsări viu colorate zboară pretutindeni, muzici suave plutesc în aer, dacă se poate numi aşa. Ingerii se mişcă peste tot cu o viteză uluitoare. Acum sunt aici şi într-o clipită dincolo. Ei pot orice şi au tot ce vor. Plutesc în lumină şi o modelează făurind diverse forme, peisaje, fiinţe, bucate, veşminte, tot, tot ce doresc. Fiecare gând al lor, în lumina din împărăţie devine realitate. Dar tot ce ei înfăptuiesc dispare cu următorul lor gând. Acum au creat un copac minunat cu flori multicolore, numaidecât se risipeşte ca ceaţa, şi din următorul gând se iveşte ca prin miracol, o cascadă învolburată cu ape limpezi ce se revarsă într-un sunet de clopoţei dulci, veseli şi zglobii. Doar că, şi aceasta se destramă ca un fum când gândul ce i-a dat viaţă este înlocuit cu altul, dezvăluind o fermecătoare pădure tropicală de un verde ireal. Dar... Da, aţi ghicit, şi aceasta dispare fără urmă. Astfel, îngeraşii în împărăţia lor miraculoasă se joacă fericiţi. Totuşi există un singur lucru pe care ei n-au îndrăznit să-l facă. Niciunul, dar niciunul, nu a depăşit vreodată graniţa împărăţiei, astfel încât nimeni nu ştie ce este dincolo. Mai mult, puţini dintre ei se aventurează atât de departe, fiind prea prinşi de magia ţinutului lor.


          Dar într-o zi, un îngeraş poznaş, în joaca lui nesfârşită ajunse până la graniţa împărăţiei şi oprindu-se pentru câteva clipe, privi curios dincolo. Nu se vedea nimic. Tot ce era în afara împărăţiei părea de nepătruns. În vreme ce scruta el necuprinsul, simţi subit un sentiment nou. Un fel de dor nelămurit. Confuz însă, cedă ispitei jocului cunoscut, şi reveni la prietenii lui. Mult timp, modelă iarăşi lumina cu o bucurie nesfârşită. Cu toate acestea, ceva îl chema înapoi la graniţa împărăţiei, aşadar ca atras ajunse din nou acolo. La fel ca întâia oară privi îndelung încercând să zărească ceva, dar degeaba. Şi iarăşi avu sentimentul acela nedefinit. Era dorul de necunoscut ceea ce simţea el. Atunci şi-a dat seama că nu va mai putea fi fericit ca înainte, decât dacă va pleca să afle necunoscutul, să descopere ce este dincolo de marginea împărăţiei. Concomitent un fior, ceva neplăcut şi neştiut de el până atunci, fremătă în interiorul lui tulburându-l. Era frica de necunoscut. Ce se va întâmpla dacă va păşi? Ce-i va aduce acest tărâm ascuns? A stat un timp faţă în faţă cu teama lui, dar şi cu dorinţa de a vedea dincolo. Curiozitatea îi şoptea duios: “Mergi, mergi şi vezi ce n-ai mai vazut!”, iar frica replica tăios: “Stai în împărăţie unde ştii toate cum sunt!”. Astfel, timp după timp, a zăbovit îngeraşul la marginea împărăţiei, sfâşiat între curiozitate şi frică. Până când, deodată îi veni un gând care-l şi transformă în doi îngeraşi legaţi unul de altul printr-un fir alb strălucitor, ce se putea întinde oricât de mult. Aceasta s-a întâmplat pentru că v-am spus, acolo totul este posibil, absolut totul.


          Astfel plecă în necunoscut, urmând ca firul alb strălucitor să-l călăuzească la întoarcerea în împărăţie, unde avea să regăsească jumătatea lui de acasă. Frica şi curiozitatea îngeraşului se împăcară în acest fel, poznaşul nostru îndrăznind să se arunce în necuprins. Mult timp zbură în lumină şi crezu că în afara împărăţiei este la fel ca înăuntru. Putea să se joace la fel ca acasă, doar că, toate se mişcau puţin mai lent. Această mică încetineală a gândului de a deveni realitate şi faptul că el se deplasa mai greu, nu-l împiedicară să se bucure de călătoria lui. Însă la un moment dat, lumina  începu să se spargă în cioburi ce se învârteau ameţitor. Pluti o vreme într-un vârtej de lumină şi întuneric. Curiozitatea îl împinse mai departe, tot mai departe. Îngeraşul neglijă faptul că se îngreuna, iar zborul îi era din ce în ce mai anevoios. De asemeni nu băgă de seamă, în joaca lui, că firul argintiu începuse să se întunece. Cioburile de lumină se micşorau necontenit, întunericul creştea, până când, îngeraşul se găsi în beznă, printre mii şi mii de steluţe sclipitoare. Atât mai rămăsese din lumină. Însă el era fericit în ciuda faptului că, de acum, efortul de a înainta devenise foarte mare. Cu timpul uită şi de firul strălucitor care-l lega de împărăţie. Şi deodată, se opri. Devenise atât de greu încât nu mai putea zbura. Se zbătu o vreme încercâd să plutească iar, apoi se resemnă. Înainte nu mai putea zbura, înapoi nu-şi amintea că există. Uitase de unde plecase. Nedumerit privi în jur şi văzu că nu este singur. Mulţi, mulţi îngeri neputincioşi ca şi el, se împotmoliseră acolo. Era un loc cum nu mai văzuse, unde zilele urmau nopţilor şi nopţile urmau zilelor, unde peisajele erau mereu la fel, unde totul părea a fi creaţia unui gând împietrit în timp. Nu mai putea să se mişte dintr-un loc în altul cu viteză uluitoare, cum făcea în împărăţia lui. Nici să se joace cu lumina şi cu gândul nu mai ştia.


          Rămase în acel loc mult timp alături de ceilalţi ca el, dar începu să se simtă trist şi pe zi ce trecea, această tristeţe devenea tot mai apăsătoare. Trăi vreme îndelungată astfel, purtând în suflet un dor nedefinit. Uitase deja de ce se oprise şi nici de călătoria lui nu-şi amintea.  Credea că acel loc era tot ce putea fi, nimic alceva. Seară de seară privea îndelung luminiţele ce străluceau departe pe cer, aşa denumisera ei întunericul pe care sclipeau noaptea mii şi mii de stele, cum numiseră ei cioburile de lumină. Stelele îl atrăgeau ca o amintire nedesluşită şi el petrecea ore în şir admirându-le ca vrăjit. Într-una dintre seri pe când scruta cerul senin, căutând nici el nu înţelegea ce, i se întâmplă ceva nemaivăzut în acel loc. O stea alunecă spre el din ce în ce mai aproape, până când, îl cuprinse cu lumina ei caldă şi blândă, îl îmbătă cu un parfum neobişnuit, dar parcă ştiut, îl împresură cu muzica ei bizară şi totuşi cunoscută, şi deodată se întâmplă o minune. Îşi aminti toată aventura lui şi instantaneu firul începu să strălucească intens, inundându-l cu lumina care-l făcu atât de uşor, încât putu să zbore iar.


          Fericit, alergă la ceilalţi ce asemeni lui trăiau în acel loc, să le amintească despre firul lor de lumină. Iniţial nimeni nu-l crezu, însă el stărui neobosit şi astfel, încetul cu încetul, tot mai multe fire se aprinseră, până când acestea se contopiră într-o împărăţie de lumină... Da, aţi ghicit, nu era alta decât cea de unde plecase îngeraşul, odată demult, însă cu graniţele lărgite până acolo. Şi atunci îngeraşul înţelese că, poate zbura mai departe în necunoscut fără frică. De data aceasta ştia că n-o să mai uite de unde plecase, firul de lumină, lumina lui, deschizându-i drumurile şi călăuzindu-i paşii în necunoscut.


          De atunci călătoreşte şi se joacă voios la marginea dintre cunoscut şi necunoscut, lărgind mereu şi mereu graniţele împărăţiei lui.

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite