Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/literatu/lib/db/DB.php on line 46

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256
Literatura copii

Linioara, poveste de Monica Rohan




Copilul desenă o linioară. Atît de dreaptă, atît de clară atît de portocalie, încît Linioara prinse viaţă. Începu să se mişte, îşi curbă trupul firav, se întinse la loc, apoi se smuci desprinzîndu-se din hîrtie.


- Unde-mi este capul? Întrebă ea mirată, răsucindu-se.


Arăta atît de caraghioasă! Se încorda şi sălta vertical, cînd pe o parte cînd pe cealaltă.


Copilul făcu mare haz, văzînd-o atît de nehotărîtă şi de caraghioasă. O prinse uşor între două degete, o aşeză înapoi pe foaia de hîrie şi, cu creionul albastru, îi desenă un moţ într-unul din capete. Nespus de bucuroasă, Linioara sări în sus, de data aceasta sigură pe ea.


- Cît de frumos este capul meu! Sînt frumoasă! Sînt frumoasă! Unde-i oglinjoara? Vreau să mă privesc în oglindă!


- Iat-o! îi întinse Copilul oglinjoara rotundă.


Se minuna şi el cît de frumoasă şi cît de hazlie îi reuşise Linioara.


- Da, da, da! Sînt o Linioară foarte reuşită. Dar, ştii ce? Am nevoie şi de o fundiţă roşie, pe care să mi-o pun la gît. Ce zici? Aşa-i că mi-ar sta nemaipomenit de bine, dacă gîtului meu subţirel i-ai mai adăuga o fundă roşie de mătase?! Ba chiar roşie cu buline verzi, parcă ar fi şi mai grozavă! Mai repede, mai repede! Pune-mi fundă! se răsti foarte nerăbdatoare Linioara cea obrăznicuţă.


Copilul luă creionul roşu şi îi coloră o fundiţă de toată frumusetea. Apoi, cu cel verde, o umplu cu buline mici, cît puntişoarele.


Copilului îi venea să rîdă cît de caraghioasă şi hazlie era Linioara, pe care el, singur, o desenase. Dar, pe lîngă toate acestea, era o Linioară foarte încrezută şi nerecunoscătoare. Nu mai contenea cu laudele la adresa frumuseţii sale nemaiîntîlnite şi nemaipomenite. Se privea în oglindă, rotindu-şi gîtul împodobit, scuturîndu-şi moţul pufos şi agitîndu-şi cu neastîmpăr trupşorul subţire.


- Ai mai văzut un moţ atît de simpatic ca al meu? întrebă încrezuta, privind cu coada ochiului spre Copil.


- Sigur că da. Un asemenea moţ poate avea oricine! i-o reteză Copilul, supărat de atîta îngîmfare din partea unei simple Linioare.


O fi ea frumoasă, doar el o desenase cu toată rîvna, dar aceasta nu însemna ca alţi copii nu pot desena linioare la fel de simpatice.


Copilul îşi zbîrli părul şi îşi înălţă în creştetul capului un moţ de toată frumuseţea, blond-auriu, pufos şi strălucitor.


- Ei?! Ce zici? Moţul meu îţi place?


- Îmm... da, recunoscu Linioara, cu jumătate de glas.


Într-adevăr, Copilului îi stătea foarte bine, era drăgălaş, iar Linioara se văzuse nevoită să recunoască.


- Dar fundă roşie cu buline verzi, în jurul gîtului, numai eu am! se făli din nou Linioara.


Copilul răvăşi toate sertarele în căutarea unei panglici, însă nu reuşi sa o găsească nicăieri. Cît de bine i-ar fi stat şi lui cu o fundă de mătase! Nici nu-i păsa atît de mult de el, dar ar fi dorit să mai reteze îngînfarea Linioarei.


- Hi, hi,hi! rîdea aceasta, văzîndu-l pe copil necăjit.


În acele clipe de stînjeneală şi necaz, Copilului îi veni o idee. Înciudat, luă radiera şi, cu lacrimi în ochi, şterse Linioara. În cîteva clipe, foaia de desen redeveni albă. Doar o pată scămoşată uşor, mai amintea că acolo fusese totuşi ceva, dar numai Copilul putea ghici, în ea, fiinţa Linioarei năzdrăvane.


*


Copilul crescu mare. Peste multă vreme îşi aminti povestea Linioarei şi i se făcu dor de glasul piţigăiat şi de hazul ei. Luă creionul portocaliu şi trase peste foaia albă o linie. Aceasta rămase neclintită pe suprafaţa hîrtiei. Încercă alta, din nou, şi din nou. Umplu zeci de foi cu o mulţime de linioare, în toate culorile. Zadarnic. Fiecare se aşternea tăcută şi cuminte. Linioara năzdrăvană nu i se mai arătă niciodată...


 


Povestea face parte din volumul Impărăția de vis, Editura Ion Creangă, 1990

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite