Lunile anului: Noiembrie (Brumarul), de Elena Lupşan




 
  Împăratul An care stăpânea lumea întreagă chemă pe cei doisprezece fii şi le dărui patru palate. Palatul de  iarnă, de primăvară , de vară şi de toamnă. Firească era ordinea palatelor, de la natură căpătată.
   Fiecare palat  avea  trei apartamente stăpânite de câte trei fii, iar fiecare apartament câte treizeci sau treizeci şi una de camere. Un singur apartament douăzeci şi opt, dar uneori douăzeci şi nouă de camere.
   Fiindcă palatele erau aşezate într-o anumită ordine, le spuse fiilor:
   -Veţi domni ţinând seama de această ordine, pe rând şi mereu de la capăt, an de an.
  Iar, eu din măreţul meu palat de cleştar, aflat pe cel mai înalt munte ale căror creste semeţe se pierd  printre nori, vă  voi urmări cu mai trainică și mai fidelă atenţie mersul.
 Socot că înţelegeţi că  se  vorbeşte despre schimbările anotimpurilor: de iarnă, de primăvară, de vară şi de toamnă, a căror revenire regulată ne-o dă mişcarea pe care Dumnezeu a rânduit-o prin Soare. 
  Căci soarele se mişcă în perioade statornice şi orânduite, de la el sunt: orele, de la el ziua când răsare, de la el noaptea când apune; de la el se numără lunile şi anii, de la el se fac schimbările anotimpurilor; când se înalţă spre regiunile de sus domoleşte primăvara; dar când se înalţă în tăria cerului dogoreşte vara; iarăşi, în coborâre, el dă cumpănirea toamnei; iar când ajunge la cercul cel mai de jos, degeră cu frigul iernii din tăria îngheţată a cerului.
 Anul  la rândul lui, este timpul cât îl face soarele, prin mişcarea sa, întorcându-se la acelaşi semn de la care a plecat.
  În palatul de toamnă situat pe o colină înaltă cu turnurile falnice şi zidurile de un maroniu în care se răsfrângeau razele soarelui din luna lui noiembrie  domneau, fiii Împăratului An:  Răpciune (septembrie ), Brumărel (octombrie) şi Brumar, simbol al  bărbăţiei şi al mturităţii, manifestate prin vigoare, curaj, vrednicie, putere şi tărie.  
  Al treilea apartament al palatului de toamnă  cu  treizeci de camere îi era dedicat lui Noiembrie (Brumarul), un "voinic alb ca fulgul de ninsoare".
   Numele lunii noiembrie (latină: November) vine de la cuvântul latinesc novem, nouă, pentru că luna noiembrie era a noua lună în calendarul roman. Noiembrie este a unsprezecea lună a anului în calendarul nostru civil cu o durată de 30 de zile.
 Tradiţional, luna noiembrie se numeşte brumar sau promorar( luna brumei mari şi a promoroacei), vinicer, vinar (luna vinurilor, vremea fermentării şi limpezirii vinului în butoaie). 
  Brumar se urcă în carul soarelui şi vreme de o lună cu darurile cu care  fost înzestrat şi pe care le revarsă asupra pământenilor, ne conduce să le cunoaştem şi să le apreciem..
 Deși în luna noiembrie frigul îi îndeamnă pe gospodari să se strângă la gura sobei, activitățile câmpului nu încetează cu totul. Dacă este vreme frumoasă, se plantează copăcei, sau se sapă gropi pentru cei care urmează să fie sădiți în primăvară. Se îngroapă via pentru a o proteja de ger, iar trunchiurile copacilor se vopsesc cu var ca să nu-i ademenească pe iepuri să le distrugă scoarța. Și tot acum, în taina pivnițelor, începe mustul cel dulce să se transforme în vin răcoros.Vinul este atât de important, încât luna noiembrie mai este cunoscută și sub numele de Vinar.
  Descoperim cu  încântare cum se termină însămânţările de toamnă şi începe aratul miriştilor pentru primăvară. Prima săptămână din noiembrie se numeşte Săptămâna Miriştei. A doua săptămână are în centru sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, cei cu puteri ocrotitoare asupra gospodarilor şi a turmelor de oi. Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil (8 noiembrie) este cea mai importanta sărbatoare din aceasta lună a anului; sunt căpeteniile oştirilor îngereşti, Arhanghelul Mihail fiind cel care a luptat împotriva îngerilor răului, care au fost alungaţi din Rai, iar Arhanghelul Gavriil este cel care aduce Bunavestirea Maicii Domnului, că îl va naşte pe Iisus Hristos.
  Cea de-a treia săptămână este denumită tradiţional Săptămâna Filipilor  de Toamnă (acum începe împerecheatul lupilor).
  Săptămâna a patra este Săptămâna Ovideniei (în noaptea de Ovidenie se deschid cerurile şi vorbesc animalele).
  Ultima săptămână a lui “brumar” este Săptămâna Andreiului de Iarnă care are în centru sărbătoarea Sfântului Andrei, despre care se spune că îngheaţă apa şi coase răul. Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat - Ocrotitorul României (30 noiembrie)  prilej pentru a cerceta ce va aduce anul următor, un timp în care se interferează planurile malefice cu cele benefice. Se mai păstrează obiceiuri precreştine, păgâne, de apărare împotriva acestor spirite malefice, instrumentul utilizat fiind usturoiul.
  Calendaristic, Brumarul coboară din carul soarelui pe pământ la 1 Noiembrie când  se sărbătoresc Sfinţii Cosma şi Damian, sărbătoare numită “Vracevul” de la “a vindeca” (în slavonă). Sfinţii Cosma şi Damian sunt întâlniţi şi în calendarul lunii iulie şi sunt numiţi “doctorii fără arginţi”. Această zi se ţine pentru tămăduirea bolilor.
  Încă din vechime, Zilei Tuturor Sfinţilor i s-a acordat cea mai mare importanţă, celţii considerând că aceasta este ziua în care începe anul.
   Pe la mijlocul lunii, Brumar ne aminteşte de Martinii de Toamnă care sunt sărbătoriţi în popor între 12-14 noiembrie. Martinii de Toamnă la fel ca Martinii de Iarnă, se sărbătoresc 3 zile. Sunt consideraţi patroni ai urşilor, dar se ţin şi pentru protecţia vitelor împotriva lupilor. Cele două sărbători au loc cu 40 de zile înaintea Crăciunului şi respectiv, 40 zile după această sărbătoare.
    Tot acum pe la 13 Noiembrie este Lăsatul Secului de Crăciun, prilej cu care se petrece cu multă băutură şi mâncare şi nu se lucrează pentru a se proteja vitele de lupi şi şerpi. Dar este bine să reţinem că rostul postului este de fapt îndreptarea duhovnicească, nu regimul alimentar, care rămâne doar un mod ajutător pentru domolirea poftelor. În zadar vom ţine post, dacă vom continua să fim cuprinşi de mânie, ură, invidie, lacomie.
   Aceasta e ziua în care se poate prezice vremea după pieptul găinii tăiate, care, dacă e gros, semnifică o iarnă grea. În această zi încep şezătorile, singurele petreceri de-acum până la Crăciun. În unele zone, Lăsatul Secului de Crăciun este precedat de Ajun (13 noiembrie) şi urmat de rituri de purificare (ziua de Spolocanie, 15 noiembrie). În aceste zile se celebrau Filipii de Toamnă prin alungarea spiritelor rele prin zgomote şi împuşcături, ungerea cu usturoi a uşilor, porţilor şi ferestrelor, îmbunarea păsărilor, în special a vrăbiilor, cu resturile alimentare rămase de la ospăţul nocturn, ca să nu strice roadele recoltelor, întoarcerea vaselor din casă cu gura în jos ca să nu se ascundă în ele spiritele malefice, aflarea ursitei, preziceri despre rodul holdelor. Această zi este ţinută doar de către femei, nefiind permis să lucreze altceva, decât să gătească.
  De-acum până la Filipii de Iarnă are loc perioada de împerechere a lupilor, un grup de mai multe zile închinate lupului, poartă genericul nume de Filipii de Toamnă. Acestea încep cu ,”Ziua lupului” (13 noiembrie), continuă cu Gadineţii (12-16 noiembrie), cu Filipul cel Şchiop (21 noiembrie) şi se termină cu Sfântul Andrei (30 noiembrie).
  În perioada 14 noiembrie – 6 decembrie, Brumarul ne conduce  la numeroase sărbători, obiceiuri, acte rituale şi practici magice dedicate lupului (animal totemic al dacilor). Ele încep cu Filipii de Toamnă (14 noiembrie) se continuă cu Postul de Crăciun şi se încheie pe 6 decembrie, cu Sânnicoară. Această perioadă a fost identificată, cu Anul Nou dacic peste care Biserica a plasat doi ”moşi“ pe Moş Andrei (30 noiembrie) şi Moş Nicolae (6 decembrie).
  Împăratul  An, dărui  toamnei cele mai bogate luni: septembrie, octombrie şi noiembrie. Însă, după cum se povesteşte îi dădu tot atâta tristete, câtă bogaţie.
    Răpciune (septembrie ), Brumărel (octombrie) şi Brumar(noiembrie)
pot reprezenta cea mai plăcută perioadă a anului, în care abundenţa se împleteşte cu aparent infinita bogăţie de nuanţe coloristice ce trec insesizabil dinspre galben spre portocaliu şi roşu. Acum cade bruma, apare promoroaca, iar vântul bate mai cu putere, toate acestea spunând că după vară ne vine anotimpul toamnei, care sfar¬mă covârşitoarea năduşeală, micşorează puţin câte puţin căldura şi ne apropie de iarnă nevătămaţi, cu ajutorul unei temperaturi moderate; atunci soarele se întoarce din părţile de miazănoapte iarăşi spre părţile de miazăzi.
Acestea sunt rotaţiile anotimpurilor, care, fiind o urmare a mişcărilor soarelui , ne rânduiesc viaţa noastră…
  Iar, Împăratul An din măreţul său palat de cleştar, aflat pe cel mai înalt munte ale căror creste semeţe se pierd  printre nori spuse:
  -Aşa cum am proorocit, veţi domni ţinând seama de această ordine, pe rând şi mereu de la capăt, an da an.
 
(Din volumul “Povestea anotimpurilor /Povestirile  lunilor anilor”/autor Elena Lupșan

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite