Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/literatu/lib/db/DB.php on line 46

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256
Literatura copii

Micul învățător, povestire de Dan Hașdean




La marginea orașului, într-o casă dărăpănată, trăia o femeie căreia cu greu îi puteai ghici vârsta. La o primă vedere puteai crede că e o bătrână uitată de toți. Era îmbrăcată cu haine ponosite, cu pantofi găuriți, iar pe cap purta o broboadă ce o trăgea mereu peste față parcă încercând să se ferească de cineva, ori încercând să-și ascundă tusea care nu o slăbea deloc. Doar vecinii știau că e o femeie destul de tânără și că pe deasupra mai avea și un copil. Din când în când îi mai dădeau câte ceva de pomană. Femeia mulțumea de fiecare dată și imediat se întorcea acasă. Abia aici desfăcea pachețelul primit hrănind prima dată băiețelul care abia trecuse de cinci anișori.



- Ia și mănâncă puiul mamii! Să crești mare și frumos și deștept!



Copilul nu înțelegea de ce mama aștepta întotdeauna să termine el de mâncat și abia apoi, adunând toate firimiturile, mânca și ea ce-a mai rămas.



În fiecare zi, după ce îi dădea băiețelului să mănânce din ceea ce aduna în ziua din urmă, îl îmbrăca cât putea de bine și îi dădea jucăriile reparate chiar de mâinile ei îi spunea:



- Eu merg să aduc de mâncare. Tu să fii cuminte până vin eu, ai înțeles?



Băiețelul dădea din cap, înțelegător, și-și vedea de joaca lui cu jucăriile adunate și reparate de mamă, din când în când, când auzea un zgomot afară alergând la fereastră să vadă dacă se întoarce.



Femeia făcea un ocol de câteva străzi, încetinind pașii de fiecare dată în dreptul caselor a căror proprietari o milosteau din când în când cu ceva de mâncare, sau o haină veche, ori o pereche de încălțări. Din când în când câte o gospodină o chema să-i spele o fereastră, sau să o ajute la scuturatul unui covor, ori să-i ude grădina cu flori și de fiecare dată era răsplătită cu ceva de mâncare, o hăinuță și uneori chiar cu câțiva bănuți. De câte ori primea bani îi număra cu atenție și punea într-un buzunar dosit.



Mergând pe drumul ei zilnic, într-o dimineață o vede pe bătrâna din colțul străzii cu o sacoșă în mână, odihnindu-se la fiecare câțiva pași. Imediat sare, îi ia sacoșa din mână și-i sprijină brațul.



- Dați-mi voie doamnă să vă ajut până acasă. Sunteți obosită și nu ar trebui să ieșiți singură la distanță mare de casă.



- Ce să fac fata mea? Sunt singură cu bătrânețele mele și trebuie să merg să-mi fac cumpărăturile, să-mi iau laptele și pâinea ... Pensia nu-mi permite să plătesc pe cineva care să mă însoțească.



- Am să vă ajut eu. În fiecare zi am să trec să vă cumpăr pâinea, laptele și ce mai aveți nevoie.



- Mulțumesc tare mult. Ești o femeie bună. Dumnezeu să te ocrotească!



Chiar de a doua zi, femeia se prezintă la casa bătrânei, face o listă cu ce avea nevoie și merge să-i facă cumpărăturile. S-a bucurat bătrâna tare mult și pentru că femeia săritoare căuta magazinele mai ieftine și-i economisea bani îi lasa o parte din rest de fiecare dată. Bucuria era de ambele părți: bătrâna nu mei era nevoită să alerge după cumpărături iar femeia cea nevoiașă câștiga zilnic un bănuț.



Într-o zi, brutarul de unde lua pâinea pentru bătrână a întrebat-o:



- Doamnă, nu ați vrea să duceți și pâinea pentru domnul Emanuel, veteranul de război? E bătrân și neputincios și abia se târăște până la brutărie. Când am pe cine îi trimit pâinea dar nu tot timpul este cineva în drum.



- Da, cum să nu? Este în drumul meu și nu trebuie să fac mare efort pentru asta.



A doua zi brutarul îi mai indică o domană cu probleme de sănătate iar în următoarele zile o alta. Pentru că acum era sigur că cei cărora le ducea pâinea vor cumpăra de la el se oferi imediat să-i dea o mică sumă zilnică pentru acest serviciu. Era nespus de fericită femeia. Băiețelul ei în curând va face șase ani și va trebui să meargă la școală. Mereu s-a gândit la acel moment speriată. N-ar fi putut suporta să nu știe unde copilul ei va învăța carte. Acum era fericită. Deși mai erau câteva luni până la începerea școlii, femeia a început din timp să-i cumpere caiete și creioane, din banii câștigați, punea deoparte hăinuțele mai bune și-i lustruia ghetuțele căpătate de la o femeie ai căror copii crescuseră și nu le mai veneau.



Într-o altă zi, băiețelul îi spuse mamei lui:



- Mamă, de ce nu mă iei și pe mine cu tine?



Femeia îl privi în ochi ținândul de umeri apoi îl îmbrățișă.



- Pentru că nu e treabă de copil. Oamenii mari, părinții trebuie să aibă grijă de copii pentru ca ei să aibă tot ce le este necesar.



Ultimele cuvinte le-a rostit cu glasul stins pentru că era conștientă că nu reușea niciodată să adune cele trebuincioase astfel încât să nu-i lipsească nimic copilului ei.



- Mamă, dar eu de ce nu am tată ca toți ceilalți copii?



Cu lacrimi în coada ochilor femeia îi răspunde:



- Pentru că Doamne, Doamne l-a vrut aproape de el și la chemat acolo sus în ceruri. Dar să știi că el are grijă de noi și ne vede de acolo mereu.



- Mamă, dar tu alergi toată ziua și ești obosită, și slabită... Ia-mă și pe mine să te ajut. Sunt bărbat doar, nu?



- Ți-am spus doar că nu e treaba ta.



- Te rog mamă, doar o zi!



A cedat femeia în fața rugăminții copilului și l-a luat. Când a ajuns l-a brutar, acesta a rămas mirat văzându-l pe însoțitorul femeii. A luat un covrig, s-a aplecat și i l-a întins băiețelului.



- Cum te cheamă, copile?



- Comin.



- Cosmin, intervine mama copilului. Așa îl cheamă dar e mic încă și nu rostește bine toate cuvintele, îl scuză ea.



Brutarul rămâne aplecat în fața copilului.



- Ia spune tu, Cosmine, ce ai vrea sa te faci când vei fi mare?



- Tată, răspunde scurt copilul.



- Cuma așa, Cosmine? Tată nu e o meserie.



- Eu vreau să mă fac tată să am grijă de toate mamele care au copii fără tați, să le ajut să nu mai muncească atât singure.



Brutarul rămâne fără cuvinte. Pune pâinile în două sacoșe și le întinde femeii. Cosmin imediat ia o sacoșă din mâna brutarului și pornește spre ușă înaintea mamei lui.



*



A început școala. Mama lui Cosmin a reușit cu ultimii bănuți să-i cumpere un ghiozdănel modest, dar frumos, l-a îmbrăcat curat și l-a dus la școală. Era uimit și se mira de tot ce vedea. Niciodată nu mai intrase într-o clădire așa mare, spațioasă și mai ales cu atât de mulți copii. Era fericit știind că aici va învăța carte și va ajunge mare și frumos, așa cum îi spunea mama lui când îl îndemna să mănânce, dar mai ales deștept. Își dorea din tot sufletul asta și când era vorba de învățat uita de toate chiar și de mâncare. Doar de mama lui nu uita. La ora stabilită mergea și o ajuta la căratul sacoșelor cu pâine. Nu înțelegea de ce mama lui se oprea tot mai des pe drum și răsufla greu. În ultimul timp chiar nu a mai lăsat-o să iasă din casă mergând singur să ducă pâinea clienților.



Era din ce în ce mai frig. În soba lor, doar atunci când găsea pe drumul de întoarcere câte un lemn căzut din mașinile care cărau lemne la depozit, sau vre-o cracă de copac uscată ruptă de vânt, se aprindea focul. Mama lui Cosmin tușea tot mai mult, iar în nopțile lungi se lăsa fără acoperământ punând plapuma și hainele mai groase peste Cosmin.



Într-una din zile, când Cosmin a venit alergând acasă, cu primul zece în carnetul de note, mama lui abia de mai putea articula câteva cuvinte.



- Să ai grijă fătul meu! Eu am să plec după tatăl tău. Mă cheamă la el. Să ai grijă, puiul mamii! Ai să te duci în altă casă de oameni, ai să ai alți părinți, dar niciodată să nu uiți că trebuie să crești mare, frumos și să ajungi un om deștept!



Au fost ultimile cuvinte. Următoarele zile au fost pentru Cosmin ca un vis urât. Câțiva oameni au condus-o pe mama lui pe ultimul drum, iar mai apoi alții, veniți cu o mașină mare l-a luat și la dus la centrul de plasament. După alte câteva zile, o familie, la jumătatea vârstei, au venit să-l ia la ei acasă. Nu s-a împotrivit. A înțeles că din clipa aceea femeia era mama Clara, iar bărbatul tata Mihai și că trebuia să-i asculte ca pe proprii părinți. Ultimul lucru nu l-a prea înțeles, el neștiind niciodată cum este să asculți de tată, dar a continuat să dea din cap de fiecare dată când era întrebat: Ai înțeles?



Tata Mihai, încearcă să-l atragă într-o discuție, să-l facă să se uite și în altă parte decât pe geamul mașinii.



- Ascultă Cosmin! Ce vrei să te faci când vei fi mare?



Fără să-și dezlipească privirea de pe geam, Cosmin, răspunde scurt:



- Doctor.



- Bravo Cosmine! Gândești ca un om mare. Dar de ce vrei tu să te faci doctor



- Ca să pot ajuta oamenii bolnavi să se facă bine, să nu moară.



Până acasă nimeni nu a mai scos un cuvânt



*



Era vară deja. În pauza mare copiii înjghebează rapid o miuță în curtea școlii. Un elev din clasele mai mari, înciudat că un altul mai mic i-a luat mingea, îi pune piedică, cel din urmă căzând și zdrelindu-și genunchii.



Cosmin se rățoie de îndată la cel mai mare:



- De ce faci asta? E un joc și trebuie să jucăm corect. Dacă e mai bun decât tine trebuie să accepți asta!



- Ce vrei, bă țâcă? se răstește la el agresorul. Vezi-ți de treaba ta! Ce e frate-tu! Ia uite cine s-a găsit să-i ia apărarea lui Ronaldo ăsta!



Îl împinge cu palmele în piept încât Cosmin se dezechilibrează și cade.



Clopoțelul pune capăt pauzei. În timpul orei de lectură elevii sunt puși pe rând să citească câte o strofă din poezia Tatăl meu. După încheierea poeziei, învățătoarea îi întreabă pe copii ce vor să se facă când vor fi mari, așteptând bineînțeles ca răspunsurile să se învârtă în jurul meseriilor descrise în poezie. Vine și rândul lui Cosmin.



- Ia spune Cosmin, ce vrei să devii când vei fi mare.



- Când voi fi mare vreau să mă fac polițist.



- Dar de ce tocmai polițist?



- Ca să-i pot apăra pe cei slabi și să fac dreptate!



- Foarte bine! încheie învățătoarea, nemaiinsistând cu alte întrebări.



*



Din anul școlar mai erau câteva zile. La școala unde învăța Cosmin vine o inspecție de la Ministerul Educației. Printre clasele programate să fie inspectate s-a aflat și clasa lui Cosmin. Totul a decurs cât se poate de bine, spre satisfacția comisiei de inspecție și mai ales spre mulțumirea învățătoarei. Mai erau câteva minute. O doamnă din grupul inspectorilor caută să umple timpul până la sfârșitul orei. Se plimbă printre rândurile de bănci, îi cercetează pe copii și-i întreabă:



- Ia să-mi spuneți voi, copii, ce vreți să vă faceți când veți fi mari!



Învățătoarea era sigură unde elevii din clasa ei se vor descurca mai ales că făcuse chiar repetiție pe această temă.



Inspectoarea se oprește în dreptul lui Cosmin.



- Poți să-mi spui tu ce vrei să te fci când vei fi mare?



Învățătoarea zâmbește. Știa că elevul se va descurca de minune și aștepta să răspndă: Polițist.



Cosmin își drege glasul mai întâi, tușind scurt, apoi începe să vorbească protocolar, exact așa cum i-a învățat dascălul lor.



- Eu când voi fi mare, vreau să mă fac tată-doctor-polițist.



Inspectoarea se arată surprinsă de răspunsul copilului. Învățătoarea amuțește. Ceilalți copii chițcăie.



- Ce meserie e asta? Trebuie să alegi doar una dintre ele. Nu poți fi în același timp și tată și doctor și polițist!



- Ba da, răspunde copilul fără nici o ezitare. Dacă mă fac învățător voi fi și tată, pentru copii care nu au tați, spunându-le să vină la mine ori de câte ori au nevoie de tată, doctor pentru cei care nu știu regulile de igienă, explicându-le ce să facă ca să nu se îmbolnăvească și polițist pentru cei slabi și fără apărare, învățându-i cum să se apere de cei răi, iar în cele din urmă le voi spune în fiecare zi copiilor să învețe carte, să ajungă oameni mari, frumoși și deștepți.



Atena 10 aug 2014

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite